Cu cat imi doresc mai mult linistea, cu atat am parte de galagie. In autobuze, oamenii vorbesc lucruri care imi par fara sens. Uneori, sunt discutii care ajung la mine, cu toate ca am in permanenta castile in urechi. Pe strada aud chiote si franturi de vorbe, iar acasa, uneori nu ma pot bucura de liniste, din nou acest cuvant magic, deoarece, aud cum este mutata mobila in apartamentele din jur la ore mici din noapte, aud cainii care latra la etajele superioare, convorbiri telefonice sau face to face aprinse. Aud rasete. Aud tot ceea ce este contrar cu ce simt si imi doresc. Visez la o casa la munte, o casa de vacanta in care sa imi pierd pasii si sa aud doar vuietul vantului. Sa nu ma mai oboseasca nimic din infinitul de zgomote care nu imi plac, indiferent cate exercitii de indiferenta fac.
Casa de la munte ar putea fi una permanenta, nu doar pentru weekend-uri. Am sa invit doar pe cine imi face cu adevarat placere, doresc o atmosfera feerica si un decor pitoresc, intr-un satuc de munte care se bucura de naturalete si simplitate inca, iar traditiile sunt pastrate.
Imi doresc o arhitectura rustica, inspirata de cultura autentica, sa ma las invaluita de o energie placuta, sa simt intr-adevar evadarea din nebunia orasului, din galagia care ma consuma nervos.
Atat aspectul exterior al locuintei, cat si cel interior, trebuie sa fie inspirate de arhitectura romaneasca. Prefer lemnul si piatra. In living se afla un semineu. Il vad. Parerea mea este ca acesta nu trebuie sa lipseasca din nicio casa de munte, chiar daca incalzirea se face prin centrala sau cu ajutorul sobelor pe lemne. Desigur, nu se poate opta pentru un semineu modern, ci pentru unul traditional de obicei din caramida sau piatra. Restul elementelor din living vor fi pozitionate in functie de semineu. Covorasele cu motive traditionale sunt ideale, la fel si lumanarile decorative, decoratiunile realizate din lut si cele florale. Prefer insa florile vii, proaspete. Pe timp de vara, am sa ma bucur de racoarea si aerul proaspat de munte din gradina casei. Iubesc verdele, asa cum iubesc linistea. Linistea nu inseamna neaparat lipsa actiunii, ci ragazul de care avem nevoie sa simtim, sa gandim. In liniste iei decizii si in liniste, auzi vocea interioara, asa cum dupa ce dai maracinii la o parte, poti vedea cu adevarat lumina.
