Dimineata, m-am trezit mult mai tarziu fata de ora la care a sunat ceasul, mult mai tarziu fata de momentul in care trebuia sa fi coborat din pat. Cu toate astea, nu m-am grabit deloc sa plec de acasa, ba mi-am facut si o cafea si am urmarit un reportaj realizat in Praga. Ma bate gandul sa ajung din nou pe acolo in aceasta vara. Hm…
Prima oara am vizitat orasul in 2006. Intaiul impact, la vederea cladirilor din centru, m-a dus cu gandul la Centrul Vechi din Bucuresti. Nici astazi, cand au trecut peste zece ani, nu imi dau voie sa cred ca nu au fost inca renovate si puse in evidenta, asa cum ar fi fost normal sa se intample. Cladirile din Praga aduc izbitor cu o parte din cele din Bucurestiul vechi, adevarate comori.
Traiesc in propriul meu oras parca o realitate eterna, clipesc si imi vine in minte sintagma aceea legata de relativitatea timpului. Si din nou nu inteleg de unde atata delasare, atata ura generalizata. Bucurestiul are un potential deloc pus in evidenta si de cele mai multe ori, se intampla sa cautam ineditul la km distanta, insa nu vedem sau nu dorim sa cunoastem, comoara de langa noi.
Despre Casa Oamenilor de Stiinta, Castelul Tepes, Palatul Universul sau despre cea mai mare pictura murala din capitala, citesti mai multe, intr-un buchet al celor 23 locuri cool de vazut in Bucuresti, pe blogu’ lu’ Otrava.
Ce faci in urmatorul weekend?
