Din cand in cand, oamenii mari uita de copilarie. Uita de zambet ori de greseli facute doar in necunostinta de cauza, uita de copii si bebelusi si zi dupa zi se pierd in reguli prea stricte si probleme carora li se da mai multa importanta comparativ cu cat au de fapt in realitate.
Mi-am facut vreme si am intrat pe un forum mamici. In jurul meu am multe familii cu pusti si am incercat, in momentele mele de liniste sa gandesc drept asupra tuturor intamplarilor pe care eu insami le-am trait atunci cand eram doar un copil. Am inceput sa vad si o alta perspectiva, dincolo de ceea ce am simtit si am avut in trecut. In general, informatiile si calmul, indiferent de domeniul pe care il luam in calcul, sunt cele care limpezesc ideile si mintea in general.
Cata vreme nu esti in pielea unei persoane, nu are sens sa iti dai cu parerea, asa cum sfaturile primite fara a fi cerute de fapt, nu sunt binevenite.
Fiecare om isi creste copilul asa cum simte si asa cum i se pare normal. In lumea asta mare, doar educatia si toleranta fac diferenta. Dincolo de regulile general valabile, legate de alimentatie sau de scoala, exista regula unicitatii si respectul. Invatati copiii sa fie intelegatori, sa iubeasca neconditionat si sa ajute! Ofera dragoste, pentru ca de fiecare data, indiferent ce se intampla in viata, mai devreme sau mai tarziu, vine inapoi, asemeni unui bumerang care loveste, ori asemeni zborului lin de fluturi.
De fiecare data cand uiti cine esti, atunci cand treci printr-un moment mai putin placut, cauta privirea unui copil. Observa candoarea si dragostea, observa curajul si curiozitatea si aminteste-ti de cine esti. Aminteste-ti ca fara familie si fara oamenii care te-au valorizat, nu ai fi putut ajunge nicaieri. Da, venim singuri si plecam tot singuri din lumea asta, insa, noi oamenii traim printre oameni. Invata-l pe cel mic sa fie om inainte de toate!
