Timpul a stat in loc. Am tras adanc aer in piept, am inchis ochii si cu toata furia adunata in piept, cu pumnii stransi, tremurand, mi-am spus: pana aici!
E greu sa inchizi o usa, iar dincolo de ea sa ramana un om pentru care exista inca iubire. Sunt firele alea invizibile care leaga inimile, indiferent cat de gros este materialul care imparte lumea in bucati, indiferent cate iale, zavoare si lacate are usa.
E armonia pasilor pe alei semi intunecate, sunt atingeri frivole si sarutari dulci, e apropierea magica a bratelor ce cuprind intregul univers si il inchid in sclipirea stelelor.
Iubirea este poznasa, perversa, fura intelepciunea si o scoleste, ii da idei nicicand testate, face din galben verde si transforma margelele in trandafiri.
Trage chiulul cand este vorba de apa rece si se joaca cu suvitele rebele care ies din parul cinstit impletit. Priveste pe furis ca si cand ar fi ferecata in borcanul cu bomboane de ciocolata, fara sansa de iesire. Lasa insa urme pe covor cand iti este lumea mai draga.
Iubirea e eleganta si bate la usa doar la ore decente, fara sa recunoasca insa ca urmele de ciocolata din seara trecuta ii apartin.
Iubirea zgaltaie, amesteca ingrediente niciodata testate in vreo carte decenta, destinata gatitului vietii si iubirea nu moare. Iubirea esti tu, indiferent cat de tare fortezi usa aia spre a fi deschisa si indiferent cati greieri strecori pe sub ea sa imi cante.
Iubirea sunt eu, de-abia deslusind urmele de ciocolata estompate de timp pe covor.
Iubirea e-n noi, in mainile care scriu, in cele care saluta ori mangaie, in florile neachizitionate de la florarie si-n toate lucrurile ce ne-au apartinut, puse acum la gunoi.
A fost candva, o foaie alba, un geam aburit pe care s-a scris cu degetul te iubesc.
Stiu ca iti sunt in vise, in dorinte, iubirea nu moare. Doar se transforma in alte zile senine, in planuri duse la final, in date respectate, asemeni cuvintelor, in adevar, dincolo de haos.
Iti mai soptesc la ureche, desi nu esti langa mine fizic, te mai ating in vis si stiu ca simti.
Am strans din pumni si cu lacrimi, siroind pe obraz, am spus, ti-am spus: pana aici. Atat s-a putut, atat a putut fiecare dintre noi acum.
Pe o alta linie temporala, undeva, pe o alta stea, bratele tale ma cuprind in fiecare clipa, in adevar.
