Viata nu este doar poezie
Era o vreme in care construiam castele de nisip si intregul univers se invartea in jurul lor.
Nu cunosteam notiunea de stres si nu aveam vreo nevoie ascunsa.
Temele pentru a doua zi la scoala nu imi aduceau necazuri si din fiecare fir de nisip cladeam o poveste.
Cand firul povestilor inceta ceream un altul bunicii.
In fiecare iarna [...]
14 Octombrie 2005
In seara aia am stiut ca va fi ultima oara cand ii alint mana calda.
O simt si acum, cu riduri, moale, pierzandu-se in inclestarea mainilor mele.
Nu am folosit cuvinte.
Am comunicat tot ce era de spus pe lumea asta, asa cu mana lui in a mea.
Gandurile si sentimentele noastre au plutit in aer, topindu-se apoi in [...]
12 Octombrie
Ar fi fost ziua bunicii mele.
Au trecut insa cateva luni peste cei 11 ani de cand a murit.
Astazi am sa merg sa ii aprind o lumanare la mormant.
Nu cu tristete si nici cu ganduri negre, ci cu seninatate.
Lumanarea aia va lumina faptul ca a avut grija de mine in copilarie si ca mi-a spus multe [...]
Ingredientul minune: dragostea
In copilarie imi placea sa stau pe scaunul mare din lemn confectionat de bunicul, in bucataria joaca, la masa, intre el si bunica.
Bunica se aseza ultima, dupa ce avea grija de noi, dupa ce aducea si apa pe masa si se ridica mereu in cazul in care aveam nevoie de ceva.
Imi placea mancarea bunicii si [...]
Carciumareasa la Hanul bunicilor
Pe la 2-3 ani imi placea sa ma joc cu apa. Turnam dintr-un pahar intr-altul si cand ma plictiseam de ele sau le spargeam treceam la cani.
Bagam mana pana la cot in caldarea cu apa proaspata adusa de bunica de la fantana si o luam de la capat pana cand pardoseala bucatariei era un adevarat [...]
Poveste cu bunici si pisici
Am crescut la bunicii mei si sunt prietena cateilor de cand ma stiu.
Pentru toate care au fost
Cand am deschis ochii parintii mei imi impodobeau bradul de Craciun.
O societate schioapa si un permis catre rai
Ma aflam la Cheia, in jurul unui foc de tabara care macina ultimii taciuni.
Mosii copilariei intr-o ghetuta de sfant
Copilăria este probabil una dintre cele mai fericite etape ale vieţii. Copilăria ne oferă puterea de a visa, ne oferă puterea de a zâmbi, ne oferă posibilitatea de a iubi şi de a ne simţi iubiţi.
Povestiri de Bucuresti ale tinerilor urbani de altadata
Parintii imbatranesc, bunicii nu mai sunt de cativa ani.
Imi revin in minte intamplari din copilarie; cand bunicul imi punea pe Viorel, catelul lup la sanie sa ma traga iarna prin nameti, cand tata m-a invatat sa merg cu bicicleta, iar mama imi daruia in dar in fiecare an de ziua mea flori in ghiveci, cand [...]
Dunarea si portul. La Giurgiu
Ieri dupa-amiaza am facut o plimbare pana in orasul Giurgiu. Vremea senina m-a incurajat, iar traficul a fost lejer.
Copilarie furata si povestea lui asa a fost sa fie
Sunt lucruri de care ne ciocnim pe parcursul vietii si pe care nu avem puterea de a le rezolva.
Sunt prieteni, sunt amintiri, sunt iluzii determinate de catre genetica si mediul in care traim.
Ma gandesc de ceva timp daca e uman din partea mea sa abordez urmatorul subiect.
Tataie si caii lui
Daca traiesti la tara si pe deasupra mai esti si un om harnic care munceste pamantul, nu doar pentru ca asa te-a invatat nevoia, ci si din placere, ai nevoie neaparat de un cal.
In primavara lui 1970, bunicului meu i-a murit calul.
Ospitalitatea taraneasca si cafeaua boiereasca
Bunicul meu a crescut la tara, a muncit pamantul si a mancat ce a produs, nu a baut niciodata nici acasa, desi curtea era plina de vita de vie si toamna se cocota de nebun cu scari improvizare sa adune strugurii, si nici la bodega din sat, nu de alta dar nu prea avea timp [...]
