Iernile copilariei mele erau albe, imbracate in zapada, multa zapada pe care tatal si bunicul meu o carau la poarta imediat ce incepea sa se potoleasca ninsoarea. De obicei dura o noaptea, zapada era tare sau inca pufoasa.
Nu stiu ce doare mai tare. Singuratatea sau multimea gandurilor sale? De la povesti de iubire, pana la moartea bunicii, de la gelozie si abstract in relatiile cu prietenii si pana la noptile tarzii in care vantul bate aiurea in