Acum sufletul meu rataceste pe strazi murdare, bolnav de iubire.
De iubirea neimpartasita pe care ti-o poarta. Esti incapabila sa ma iei in brate, sa-mi zambesti…
Iarta-ma !
Uita toate divergentele existente si lasa geloziile absurde. Nu realizezi ca TU ma iubesti si ca acest lucru este mai important decat orice altceva; ca noi doi suntem meniti sa fim impreuna, sa ne dovedim noua si celorlalti, asemeni noua, ca libertatea sufletului uman merge dincolo de cuvinte; ca timpul nu exista, ca lumea asta mare si nebuna este faurita doar de mintile noastre uneori bolnave de prea multa plictiseala si bunatate. Nu vezi ca suntem oamenii perfecti ? Nu pentru ca umblam prin carciumi cu nume de stele desarte si suntem prea beti pentru a ne descatusa de invidii, ci pentru ca sufletul nostru nu este sec. Sec asemeni unui vin alb, bun pentru a deveni preludiul unei nopti de amor devorator, trecatoare ca si senzatiile ei.
Iarta-ma !
Altfel trebuie sa ma vindec de tine, de ingeniozitatea cu care-ti pui la cale atacurile impotriva mea exact cand sunt vulnerabil. Trebuie sa ma vindec!!!
Hm, vreau cu adevarat asta?
Infrant nu esti cand sangerezi si nici cand ochii in lacrimi iti sunt. Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis. Nu vreau! Pentru ca sunt legat in mintea mea stupida de jocul stupid ce urmeaza fiecarei sticle de vin. Vin alb. Vin sec.
Sufletul meu este chinuit, aruncat in ghena lupilor albastri, lupi ce daruiesc romane scrise de Zola si mananca bomboane pentru copii, doar pentru a induce in eroare sufletele nevinovate. Sufletele bolnave de iubirea absoluta pe care nu o mai gasesc. Nu o mai gasesc. E un mers febril, un mers chinuitor si chinuit, un mers al sinuciderilor spirituale, pe parcursul caruia, fantana din care trebuia in final sa scoti apa vie, se dovedeste ca nu poate fi curatata in veci si ca in veci nu-ti va putea oferi decat infectia viermilor, ca furnicile nu-ti sunt prietene, nici hranite cu paine de la masa regelui, ci doar niste insecte flamande, cotropitoare; sentimente ce vor a te inghiti, a te franjura in mizerie si indecenta, pentru a avea sufletele murdare din ce sa se hraneasca, pentru a te transforma in adusa zeului nesimtirii.
As fuma o tigara. Ma vreau intact si nebun. Intact .
La masa regelui