Tacerea spune atat de multe uneori; cand taci si simti picaturile de ploaie cum bat in ferestre, cand taci si razele soarelui te mangaie in scurta trecere prin Cismigiu; si-ti dau taria de a invinge cenzorul din tine; cand taci doar ca sa-ti dai frau gandurilor, lumea interioara devine palpabila.
Insa e sfasietor cand taci, desi iti vine sa urli, sa te zbati, sa scrii cu graffiti- asa nu mai merge, asa nu se mai poate! De ce bate vantul si de ce stelele au aparut atat de rapid?! Oare steaua ta cat mai intarzie sa apara?
Cand taci si te pierzi in cearceafurile negre, incerci sa gasesti, sa-ti atingi visele, sa alungi gandurile care te sufoca, sa opresti tipetele peretilor din capul tau; te zbati in abis si cauti; cauti ceea ce vrei sa fi sau ai fost, ceea ce ti-a scapat printre degete, sau nu!
Tacerea spune mai mult decat orice vorba celebra; ceea ce te defineste este mult mai important decat …
Si gandurile-mi tac; simt doar durerea.
