Poate e buna la ceva si raceala asta; chiar daca azi-noapte am crezut ca mor singura in casa de rau ce mi-a fost.

A fost o perioada in care, mai ceva ca un Motan Incaltat, ametit de agonia pierderii cizmulitelor rosii, am mers incaltata cu toate borcanele si caldarile intalnite in cale, m-am impiedicat de toate butoaiele mari cat casa, din scanduri late, in care era pusa varza acra la murat. Am cazut si am zis ca nu e nimic. Insa era si este; si ma doare, ma topeste.

Mi-e dor de noptile in care adormeam unul in bratele celuilalt; mi-e dor de noptile in care adormeam uitandu-ne unul in ochii celuilalt; mi-e dor de mainile tale, de buzele tale, de caldura ta…

Mi-e dor sa dansez cu tine, sa visez cu tine, sa vibrez cu tine.

Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine…

Si am sperat intr-o minune, insa constientizez ca nu mai are sens sa continui asa. Trebuie sa rup carligul care ma tine agatata de tine si de trecut. Dar ce greu este!

Raceala asta mi-a limpezit mintea. Si mi-a deschis ochii!

Incerc sa te inghesui intr-un sertar al mintii mele, sa te incui acolo si plec in cautarea cizmulitelor mele rosii. Plec in cautarea mea.

Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine

Comments

Etichetat pe:                                    

0 comentarii la „Mi-am interzis sa stiu ce-i rau sau bine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.