Pffff…weekendul trecut nu a fost placut; am fost racita, am atarnat pe canapea cu patura in cap, cu un ochi la tv si cu un altul sub caciula; cu o mana cautand frenetic telecomanda pe covor si cu una click click sa vad ce si cine imi scrie. Oare am mailuri, ma intreaba cineva de sanatate? Ma colinda cineva cu apa si fructe?
Nici macar in pat nu am ajuns. Acolo era singuratate; tristete. Parca si mai frig.
Si soneria de la usa taaaaarrrrr, taaaaarrrrrrrr si sambata si duminica. Enervant, stresant! Nu avea cine sa fie, lumea da un telefon innainte, asa ca in febra aia m-am si panicat; imi imaginam ba ca e vreun vecin beat care a incurcat etajul si acum crede ca si-a uitat cheia, vai, urmeaza sa imi sparga usa; imi imaginam ca e o fantoma…iar adormeam…ma mai trezea cate un buzzz aiurit, iar soneria, iar telefonul, oare unde e telefonul? Ah, nu suna telefonul meu, suna telefonul in film….si iar in Dreamland… snooooorrrrr, snooooooorrr!
Am amintit mai devreme de o caciula, ei bine nu va imaginati ca e Polul Sud la mine in casa, nicidecum, insa in weekenduuuullll treecccuuutttttttttt am simtit ca suiera din sufragerie si pana in baie vantul taios venit tocmai de acolo.
Sambata cativa au incercat sa vorbeasca cu mine la telefon; au inchis; au revenit timid:
-Cu tine am vorbit? Tu ai raspuns?
sau
-Alo, J, tu esti? Alo, cine era tipul care a raspuns mai devreme la telefon?
Eu, ragusita mai rau decat dupa o noapte petrecuta in fum si fumand incontinuu:
-Eu am fost!
Simteam panica interlocutorului, ii auzeam respiratia…nu stia ce sa zica, nu stia ce sa faca.
Sa rada? Sa ma compatimeasca?
Una peste alta, convorbirile telefonice m-au amuza ssssuuuuper tare.
-Sunt racita!
Rasete infundate!
-Hm, mai, atunci te sun pe marti asa sa fiu sigur ca nu murim amandoi de inima cand imi raspunzi…
sau
-Vaaaaaaaai, dar ce ai facut? Ai facut baie in mare?
-Nu, am mers cu autobuzul.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………
*
Multumesc celor care m-au intrebat de sanatate. Eram tot cu un ochi sub caciula si cu unul la luna cand am raspuns; dupa posibilitati; bine ca am ramas intreaga; un sfat am pentru voi: stati in casa, reinventati pufoaicele, purtati caciula cu urechi si ciorapi de lana numai sa nu racitzi, caaaaaa-i nasol!
A fost si o parte frumoasa in toata treaba asta: luni nu am fost la job, oh, oh….
A contat foarte mult o zi acasa; inca o zi in casa.
Spre seara insa mi s-a facut foame; deh, era si cazul dupa aproape trei zile de stat pe supa (supa de la care mi-au iesit si bube), asa caaaaa……m-am gandit sa imi iau o pizzzaaaa, evident CU TON, nu cu branza si evident de la ST.
M-am infofolit de rigoare si am pornit cu umbrela cu tot la drum. In scara blocului, in casuta postala teanc de reclame. Hm…ia uite, mai bine urc sus in barlog, dau telefon si imi aduc baietzii pizzaaa.
Hm, nu! Ce? M-am imbracat degeaba? Si in plus mai iau si o gura de aer!
In final, cel bun ceda in favoarea celui negru si drumul catre ST a fost continuat.
Platesc. Cum era foamete mare calculasem sa mananc o salata cat timp imi face d-ra cu coada de cal pizza CU TON, nu cu branza 😀
Trebuie sa le dai bonurile la baietzii astia; bonuri pe care le amestecasem deja cu restul si cu niste servetele. Booonnnnn, ma postez eu la tejgheaua cu pricina cautand ce aveam de cautat,
Tanti ma intreaba:
-Ce doriti?
– Iau o salata si o pizza, caut bonurile!
-Dati-mi bonurile!
Imi ridic privirea…hmmm…
-Le caut, ti-am zis!
Nu este distanta de la casa la tejgheaua cu pricina, insa….na! Mai amesteca omul niste bonuri, nu?
In fine, tipa a tzipat la mine, eu am gasit bonurile si cu tot cu ele m-am intors la casa de unde am cerut banii innapoi si impreuna, din barlog, de acasa am comandat telefonic o pizzzaaaaa! Care- nu intamplator a si fost cu TON!
Concluzia e simpla! ST sucks! La fel ca si MCD, etc.
In fata, la vanzare sunt toate caricaturile de oameni care se uita mai crucis decat probabil m-am uitat eu tot weekendul la luna sau la caciula! Numai needucati! Tanti astea cu coada de cal nici macar nu realizeaza ca ala e jobul lor, nuuuuuu…….au senzatia ca ai ceva cu ele! Tu trebuie sa le zambesti ca sa stea calme, trebuie sa le rogi, sa le adori…..
Sa fie la voi acolo!
In Romania are trebui sa se instituie sloganul „vanzatorul nostru, stapanul nostru”…
Nu stiu sa isi pastreze si respecte clientzii.
Fara clientzi, no money, no job…dar…