Guest post by Bart
Pana si cosul de gunoi a obosit. Acum se relaxeaza mandru pe banca de fier pe care oricum iti ingheata curu’.
Pacat ca nu e langa el si coasha de gunoi, cuplu’ marcant in peisajul parcului.
Probabil e plecata sa faca rost de coji de seminte si de sticle de cola, ca de, vine seara si incepe petrecerea pa banca verde.
Hm…s-a dus sa adune personal resturile de pe jos. Saraca ce mai munceste!
Nimeni nu o vede s-o nimereasca!
Noroc cu cosul de gunoi care i-a rezervat banca pentru totdeauna.
Ei, coasha si cosul, personaje distincte si clar vizibile, nebagate in seama insa- parcul in sinea lui, cu copaci si flori- si aceste obiecte care saluta din 5 in 5 metri. Ele fiind cosuri de gunoi, cu rolul de a curata – polueaza prin forma si aspectul lor care nu are nici o legatura cu parcul. Probabil de aici – mai mult psihologic tendintza oamenilor de a-si pune gunoaiele unde vor ei, din cauza aspectului nepersonalizat si total dezolant al acestor obiecte de mobilier urban. Parcul fiind o floare a orasului, un bulgare de viatza, un plaman care starneste bucuria copiilor si linistea adultilor, ar trebui sa primeasca obiecte cu valoare artistica create cu mult suflet, adanc tainuite, potrivite nevoilor.
As propune ca, cosurile de gunoi sa aiba „infatisarea” politicienilor. Ca doar gunoi la gunoi trage!
Nu te-ai prins, o sa avem atatea cosuri de gunoi incat oriunde ai arunca o sa fie imposibil sa nu nimeresti :D, cred ca asta e intentia.
ce-o fi fost mai intai? cosul sau banca !? 😀