Primavara asta ma rascoleste. Cu ganduri efemere pe care le credeam ratacite, cu multe idei indraznete, aiuristice, cu „lasa ca si maine e o zi” si „nimic nu este important, viata este doar un drum spre moarte, o continua alergatura idioata, in prejudecati si iluzii, incarcata de timpi morti”.
Pana la 25 invatam ca idiotzii, ne straduim cu facultati, examene, etc.
De la 25 incercam sa ne trezim. da! Si o facem brusc la 30 mai boi decat am fost vreodata. Hm..realizez ca perioada cea mai frumoasa a fost a liceului si un pic dupa, cand inca mai aveam timp si pentru ceea ce simt!
Pentru ceea ce sunt!
Si la ce imi foloseste atatea scoli si atata seriozitate? Si cu ce raman? Cu faptul ca mi-a trecut aproape jumatate din viata si ca acum – conform traditiei tipic umane trebe sa ma pun pe maritat, facut copii, spalat barbat si calcat camasi?
Si incepe lupta intre dorinta si constiinta…..
Care e treaba in toata viata asta?
Nu v-ati oprit niciodata sa va intrebati daca ceea ce faceti este cu adevarat ceea ce simtiti, ceea ce sunteti cu adevarat sau daca doar mergetzi asa in sir indian de dragul mersului?!
Societatea are legi si conceptzii…trebuie sa ne fie teama de ceva, sa ne „pierdem” in ceva ca sa uitam cine suntem cu adevarat. Si trebuie sa facem lucruri care pot fi considerate greseli de catre societatea prejudecatilor, desi ele nu sunt….
Dar asta este deja o alta discutzie…..
Ma duc la job, ma intorc, nu mananc corect, nu dorm bine, sunt stresata de toate cele, tot timpul ii pun pe altii innaintea a ceea ce simt cu adevarat; m-am ingrasat, nu ma mai incape rochia favorita, ma apuc de regim, am slabit prea mult, m-a tras curentul, mi s-au umflat amgidalele, am ajuns in spital. Poc, semnal de alarma, stai opreste-te! Unde tot alergi asa in labirint?!
Viata e doar un drum spre moarte uneori!
Si?! Avem hobbyuri, activitati? Ne umplem de fapt timpul ramas pana vom aluneca in groapa si cu celalalt picior! Multe job-uri? Multi bani? Si esti fericit? Si ce inseamna de fapt fericirea pentru tine? Ce e de fapt in sufletul tau, dincolo de ranjetul fantomatic pe care ti-l vad in fiecare zi? Ce e in sufletul tau dincolo de toate activitatile in care te arunci cu nebunie? De ce fugi de fapt sau de cine? Te tine insuti si de gandul ca pana la urma tot acolo ajungem?
Oale si ulcele?
Razi de tozti batranii intalniti, comentezi faptul ca trebuie sa le cedezi locul in autobuz si faptul ca isi doresc liniste! Pune-te in locul lor! Vei ajunge in locul lor, cand prea sictirit de tot si toate si tu vei vrea liniste, macar atunci sa-ti potzi auzi gandurile; si tu vei vrea sa nu te mai doara oasele si sa poti da timpul innapoi?!
Dar timpul nu vine innapoi! Te vezi la batraneteze? Si nu te ingrozesti?
Faza e ca ar trebui sa ai grija de toate miscarile pe care le faci in lumea asta ca sa platesti cat mai putin cu cat te apropii de groapa.
Hm, ca pana la urma aici e iadul si raiul!
Rascoliri de primaveri,pasi prin veri,apropieri de toamne,ruperi de ritm iernile,avalanse de simtiri…..Viata.