Coca se tăvăleşte prin făină.
Mâinile harnice ale bunicii frământă şi împletesc.
Uşor- uşor, pe planşeta de lemn, apar simboluri ale infinitului.
-Azi sunt cei 40 de Mucenici, îmi spune blânda mea bunică.
Chipul sau se luminează. Ochii strălucesc. Suviţele de păr alb ce îi ies de sub basma fac din bunica mea un personaj de poveste.
Vârsta şi experienţele trăite i-au adus înţelepciune, iar bunătatea sufletului este nemărginită.
O iubesc pe bunica mea. Ea m-a învăţat să fiu OM.
Sărut-mâna, mama mea
Astăzi, vreau să-ţi spun ceva.
Mulţumesc pentru răbdare
Şi pentru grija ta mare.
Sărut-mâna, dragă tată
Mulţumesc încă o dată
Că mă-nveţi ca să iubesc
Graiul dulce românesc.
Şi bunicilor mei buni
Ce-mi spun basme din străbuni
Tot acum le mulţumesc.
Sărut-mâna! Vă iubesc!
***
Nuca şi scorţişoara vor dezmierda aluatul proaspăt.
Încă de dimineaţă, cântările sfinte din biserici răsună peste întinderea proaspăt înverzită a primăverii.
Azi, familia toata va lumina casa bunicilor. Aşezaţi în jurul mesei, vom ciocni cele 44 de pahare.
versuri Larisa Bazavan
