As vrea sa zbor, sa plutesc in abisul din tine si sa ma spal din si prin roua pacatelor noastre. Cu cainta si cu umlinta, cu caldura si cu pasiune, in norisorii verzi, cu norisorii albastrii, imbatati din cei roz si calcand orice urma de omenie in picioare.
Cu mine si cu tine, cu noi si cu voi, in mers apasat pe nisipul fierbinte, cu vara spumegand la picioare, in vise si cu vise de august.
Alerg si nu mai esti acolo, sau POATE pari a fi, ascuns intr-un colt al cortului pus bine la pastrare pe sifonier.
Si ma intrebi, ma agasezi cu candoarea si cu nepasarea ta, cu vesnicul „maine”, cu iubirea in care ma imbraci- mireasa!
Cand pana si timpii dintre noi, prin noi au murit!
Cu iubirea in care ma imbraci- mireasa!