Ma urmaresc hartiile

Ma urmaresc hartiile. Sau eu le urmaresc pe ele!
Peste tot! in rafturi, cosuletze, in cutii si in biblioteca, pe masa, in birou, sub birou, sub pat.
Casa mea e “incarcata” cu carti, cu tot felul de insemnari si desene, cu hartiutze si hartoage…..
Ma straduiesc din cand in cand sa mai arunc din ele; si atunci “trierea” dureaza cateva zile, timp in care “cantaresc” bine situatia. Mai arunc, mai adun, mai cumpar inca un biblioraft. Ce mai???!!! Este o munca titanica!
Hartiile imi vorbesc prin praful acumulat, ma roaga sa fiu mai blanda, la fel de blanda ca pana acum, sa le pastrez frumos, ca poate….poate…candva imi vor fi de folos.
Uneori ascult, alteori ma plictisesc de soaptele lor si le arunc in graba in sacul deja creat…cu hartiii, hartii….
Uneori ma plictisesc si le pun frumos la loc, in aceeasi ordine primordiala, in cosuri, cosulete…in biblioteca sau pe biblioteca, in bibliorafturi….
Am totul! Si nu stiu unde se poate gasi nimic!
Cand “inchei” cu hartiile imi bag nasul in sifonier! Aceeasi ordine si disciplina, totul aranjat la liniuta si totusi cand am nevoie de ceva nu stiu unde poate fi gasit! Vara nu imi gasesc rochiile, iar carna caciula sau manusile! In restul anotimpurilor insa imi sar in ochi!
Si ce sa fac eu cu caciula vara???
Si atunci ma apuc, le aranjez, le rearanjez, mai ca imi vine ideea sa fac o agenda speciala cu locul fiecarui obiect vestimentar, sa le dau numere de ordine, sa afisez o lista pe usa sifonierului….poate…poate….
Hainele mele sunt in permanenta necalcate!
De ce? Niciodata nu imi pregatesc ceva de azi pe maine, tot timpul ma arunc in ele inainte de a pleca la job, sau in oras, la munte sau la alergat!
Nimic, niciodata nu poate fi gasit in timp pentru a suporta greutatea fierului de calcat!
Uffff….asa ca ma culc linistita, clar port ce gasesc prima data!
La inceput mi-a fost greu, visam haine, le cautam locul in sifonier in gand, insa acum sunt resemnata!
Iarna port fuste scurte si pantofi, iar vara umblu imbracata pana in dinti!
E atat de ordine in sifonierul meu incat nu imi permit sa il deranjez pentru a gasi ceea ce imi este necesar!
Vara trecuta m-a chinuit ingrozitor, am cedat – si timp de cateva zile m-am indurat sa scot tot din rafturi sau cutii, de pe umerase si sa clarific situatia!
Clar! Pastrez ce imi vine, ce e nou, ce imi place, ce se potriveste cu maieul X sau cu fusta Y.
Buuuuunnn!
Si asa totul a ajuns si mai frumos, intr-o ordine si mai mare ca inainte- tot pe umerase, in cutii, sau in rafturile sifonierului!
Imposibil!!!
O iau de la capat!
Si uite asa in fiecare zi…….

Un articol foarte interesant la Marius Sigheti.

Va urma……

Comments