Guest post by Monica Zuzu Bijoux
Pare articifial? Poate cuvantul pentru ca procedeul in sine aduce mult ‘inedit’ in cotidianul nostru.
Sa nu va plictisesc cu expresii – este vorba despre ceea ce ne-a trecut prin mana tuturor in anii copilariei, in gradinite si la asa zisele ore de lucru manual.
S-a pastrat acolo unde a fost iubire fata de frumos.
Si uite asa… intai o bucata de plastilina, apoi un desen stangaci cu pensule din care cadea parul slab inchegat pe suport, o papiota de ata alba si inca una rosie, un snur de 1 Martie, o felicitare pentru Mama de 8 Martie, globuri sfaramate pe desene dedicate parintilor, bunicilor…
De ce toate astea? Uite pentru ca uneori…unii copii, copiii mari ai anilor 2009 veniti din urma si amintind de stil si inclinatie au reusit sa schimbe plastilina cu pasta de ceramica si pensulele cu parul ce ramanea pe acuarela in condeie mai iscusite si mai precise.
Am luat o bucata de ceramica si am modelat-o, amintindu-mi de copilarie si de renumita si ravnita plastilina, apoi am uscat-o si…am si pictat-o in culori acrilice, potrivite pentru materialul despre care va povestesc.
Asa, fugind de arsita vietii, m-am retras dupa indatoririle zilnice in pasiunea de a picta, modela, inspira pasta catre ceva facut de mine!
Va mai scriu…sa nu ma uitati!
