Mai, sunt si eu om. Si am limite. Uneori nu pot sa dau mai mult decat am de fapt. Si nu imi place sa repet si nu imi place sa explic din nou si din nou; daca vrei sa intelegi, te straduiesti sa fi pe aceeasi lungime de unda ca si mine- cu siguranta ti-am dat destule indicii; daca nu, inseamna ca nu esti din filmul asta.
Nu imi place sa ma intorc si sa iau lucruri de la cap, poate pentru ca de obicei nu las nimic neterminat.
Nu imi place sa explic nimanui nimic si nu imi place sa mi se puna intrebari.
Urasc sa fiu batuta la cap!
Asa sunt eu!
Daca vrei sa aflii chestii, sunt si alte mijloace ca sa descoperi ce fel de om sunt, nu vorbind eu despre mine te inalta in stele. Si nu ma forta sa vorbesc despre mine ca nu imi place! Ah, ca vorbesc despre alte idiotenii fara sens mult, asta e partea a doua, dar sa nu contopim esenta cu aparenta.
Si daca nu imi place sa bat campii despre ce persoana minunata sunt eu- nu inseamna ca am ceva cu tine. NU!
Dar nu gasesc rostul!
Imi pare rau.
Cautand raspunsuri si din nou raspunsuri, despicand firul in 100 nu ajuta pe nimeni si in nici un caz nu e o treaba pe care o agreez prea mult. Oricum lucrurile vin si pleaca si nimic nu este pentru eternitate, asa ca nu inteleg rostul activitatii amintite mai sus, in masura in care -cand nici macar nu ai terminat de apretat firele in sine -vine alt moment si alta idee si tocmai ce descoperim ca am mai taiat niste frunze la caini degeaba.
Lasa, tata , lucrurile sa vina de la sine si o sa fie bine!
Sa iti doresti sa ai controlul asupra ideilor tuturor, asupra tuturor evenimentelor de acum si pana maine este aberant, este imposibil!
Oamenii sunt diferiti, ideile sunt diferite si niciodata nu o sa intelegem tot, nu asta este esenta!
Cum nici faptul ca mergem la culcare nu va rezolva problemele lasate in aer azi……
Totul este o poveste pana la urma! 🙂 😉 X
Totul este doar o poveste 😉
Nu se poate rezolva cu cuvinte, ceea ce vine de la inima.
Cuvintele pot vindeca si rani.
Cuvintele nu pot rezolva ceva de la inima.