la Agafton

Nordul Moldovei, leagan al credintei si al traditiilor te asteapta intr-o vizita.
Ai nevoie macar de o saptamana pentru a intelege si a simti tot ce are sa iti ofere.
Daca ajungi in orasul Botosani, la doar 12 km, te asteapta in straie de sarbatoare, Manastirea Agafton.
Este o manastire de maicute, situata langa padurea Codrii de Arama, padure care l-a inspirat pe Mihai Eminescu in creatiile sale.
Si ca sa mergem si mai departe, daca strabati padurea vei ajunge in Ipotesti.
Satul Agafton este unul linistit, iar oamenii sai sunt calzi si vorbareti.
Turlele manastirii mi-au atras atentia, m-au fermecat- poate si datorita faptului ca sunt vopsite in verde, ducandu-ma cu gandul la bisericile rusesti.
Nu stiu ce asociere s-a produs in mintea mea 🙂
Nu vei mai gasi astfel de turle la nici o alta biserica din Moldova.
Totodata, biserica nu este pictata pe dinafara asa cum sunt Voronetul, Sucevita sau Moldovita si nu are o streasina prelungita asemeni acestora.
Fiecare manastire din Nordul Moldovei are elemente diferite in constructie, acestea plecand de la perioada in care a fost construita si de la influentele sau necesitatile acesteia. De aceea, sfatul meu este sa analizezi detaliile de arhitectura si vei fi uimit de cat de bine, de cat de inspirat a fost realizat totul.

Manastirea si imprejurimile acesteia sunt foarte bine ingrijite, imbracate in flori, iar linistea domneste pretutindeni.

Nu exista un corp special construit drept locuinta pentru maicutele de la Agafton. Fiecare dintre ele a inchiriat de la manastire sau si-a construit propria casa.
Sistemul administrativ de la Agafton este un pic diferit fata de Agapia de exemplu.
Aici fiecare incearca sa isi poarte de grija cum poate, pe unele le ajuta pensia, familia, iar daca nu….

Constructia bisericii din piatra a fost inceputa in anul 1838 si finalizata in 1844.
Poarta hramul “Pogorarea Duhului Sfant” (in duminica a opta dupa Pasti).

La intrarea in biserica, intr-un tron din lemn simplu, acoperit cu un material negru special statea trupul unei calugarite decedate. Am inteles ca in lumea manastirii el trebuie lasat acolo 3 zile, dupa care se face slujba si inmormantarea. In comparatie cu noi, ceilalti, calugarii cand mor nu sunt lasati decoperiti. Pentru ca se spune ca singuri am venit pe lume si singuri trebuie sa trecem poarta vesniciei.
Fiecare maicuta are grija din timp in timp ca sora lor decedata sa aiba lumanari aprinse, iar preotul din cadrul manastirii face slujbele stabilite in canon.
Am inteles ca la Agafton, calugaritele isi pregatesc din timp cele necesare mortii si lasa bani inclusiv pentru pomeni si tot ce mai trebuie odata cu acestea.
Iar acesta maicuta a fost una saraca si a murit in saracie, de batranete.

Biserica este proaspat pictata, dar are si icoane vechi.

In partea de Est intalnim chiar un bust al lui Eminescu. Acesta venea sa isi viteze matusile, pe Olimpiada si pe Fevronia, calugarite la Agafton.
Coboram pe o alee catre biserica veche, construita intre anii 1728 – 1748 de catre sihastrul Agafton.
De atunci si pana in anul 1740 manastirea a fost una de calugari, avand hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”.

Cimitirul manastirii se afla langa vechea biserica.
In 2008 au inceput si lucrarile de renovare ale acesteia.
Slujbele se tin in biserica noua, din piatra.

Placuta de la mormantul maicutei Olimpiada, matusa a lui Eminescu si stareta a manastirii Agafton intre anii 1899 si 1902.

Comments