uneori ai senzatia ca nu poti trai fara;uneori ai senzatia ca s-a oprit timpul si nu ai vrea ca mos timp sa se trezeasca vreodata;uneori fugi de tine fara sa te mai vrei, fara sa vrei a te recunoaste vreodata; uneori nu iti pasa si totusi te inneci in pareri de rau si in „ar fi putut fi” mai bine, mai clar, mai adanc, mai tare; uneori si doar uneori inveti sa pierzi cheia tuturor usilor, fara frica si fara sa te mai chinui „daca” si „cum” sau „cand”. Uneori iti bagi picioarele si iti scrii visul pana la capat, fara acrilice si fara pensule cautate in magazinele de specialitate, fara sa te gandesi innainte cum sa il murdaresti pe maine, fara sa …..si fara sa……doar cu palmele, doar facand ce simti, fara sa iti mai pese. Si azi repet: nu imi mai pasa. Culorile sunt in curcubeu si atat. Culorile sunt in rasaritul soarelui si in zambetul tau.
P.s. Post scris de pe telefonul mobil 🙂
asta
e esenta vietii !