Am marele talent de a intra in tot felul de telenovele.
Uneori nici nu realizez cand trec pragul fictiunii, alteori o fac deliberat.
Imi place sa ma joc. Regulile se fac pe parcurs.
Lumea danseaza si birtul de umple de idei nebunesti.
Cu nisip mangaiat de talpile goale, de luna si de isteria de ganduri.
Cum dracului sa iti placa de X si in acelasi timp sa nu vezi intimitatea gesturilor nicicui altcuiva?
Cum dracului sa faci lucrurile pe care le simti cat timp iti imaginezi ca iubesti?
Totul zboara in aer, sub un vant de nestapant in moment cand ma indragostesc.
Arde!
Ce reguli? Care joc?
Nu mai exista nimic limpede, nimic de analizat, de sortat pentru sertar.
Doar ras ironic.
Telenovela proasta