Poemul iernii

Iernile copilariei mele erau albe, imbracate in zapada, multa zapada pe care tatal si bunicul meu o carau la poarta imediat ce incepea sa se potoleasca ninsoarea.
De obicei dura o noaptea, zapada era tare sau inca pufoasa.
Era o atmosfera de sarbatoare.
Ma jucam printre ei, alergam si ma aruncam deasupra roabei ce transporta zapada cu varf, intr-o scurta plimbare pana la poarta.
Imi placea si la intoarcere, ca deh’, tot calator eram, dar nu atat de mult.
Viorel, catelul meu lup alerga dupa toti si sarea fericit.
La poarta casei, intr-o parte si in alta, dincolo de parapetii de ciment se ridicau adevarati munti albi.

iYli – Trist de tot e fulgulet
Asculta mai multe audio Diverse

Zapada ingheta, mai trecea inca o noapte si inca o noapte si apoi, impreuna cu intreaga gasca de copii de pe strada, al carei capitan am fost mereu, incepeam construirea cazematei.
De obicei avea doua intrari; pe langa camera mare mai faceam si un hol.
Intrarea principala era dinspre poarta casei, un semicerc asemeni pesterilor, cu perdele de turturi.
Ridicam bancute din zapada tasata in interior si aveam un loc special destinat lumanarilor.
Acolo,in glasurile prietenilor mei de joaca si la lumina calda a facliilor, alinate de vant, l-am simtit pe Dumnezeu.

iYli – A doua oară,-n ieslea cea curată
Asculta mai multe audio Diverse

Inregistrarile imi apartin, gasiti mai multe pe contul meu de Trilu.
Poeziile sunt compuse de catre Elia David.

Comments