Era un tip, unul cu plete blonde si barba, un tip inalt si atletic, cu ochi albastri care nu imi inspirau nimic.
Vorbea cu capul plecat spre mainile pe care si le tot framanata.
Oare ce isi tot imagina ca are in maine? Un sfarc? O idee?
La un anumit interval de timp, probabil calculat cu atentie in mintea sa, urma sa isi plimbe mainile prin par, sa isi mai intoarca o suvita, uitandu-se in permanenta in ochii mei, fixandu-ma.
Subiectele nu erau interesante ca sa inteleg scopul privirilor brusc patrunzatoare.; cum probabil si le imagina el ca ar fi.
Plictisita eram de la inceputul conversatiei, nu aveam chef de dezvoltare personala in discutia cu pricina.
Omul vorbea serios despre literatura si isi imbraca viata in istorisiri triste.
Am fumat povesti ca cea a lui de mult, cu munti si mari indepartate, cu printese aparute pe cai albi si iubiri la lumina stelelor in nisip fierbinte. Nu intelegeam de ce arunca roaba cu intimitati la picioarele mele in conditiile in care nu am intrebat, nu am batut nici nu apropos, nu am schitat nici macar un gest familiar.
Printesa vine, printesa te saruta, te fute si jurandu-ti iubire eterna dispare intr-un alt cort asezat pe nisipul fierbinte.
Tu ramai in vise, construiesti deja palatul eternitatii noptilor de sex, ca dragostea, sa imi fie cu iertare dar nu prea o simt in afacerile astea cu permutarile amintite mai sus, asteptand o printesa vesnic virgina.
Se intoarce printesa, dar de data asta speri sa ramana, la o cratita imaginara pe care sa o mestece cu mana stanga, cu mana dreapta, cu amandoua sau daca oboseste sa isi mai foloseasca si gura, sa stie sa fac abdomene si sa nu fie geloasa cand mai contribui singur in bucatarie….
*
Si povestile au tot continuat pana cand m-a salvat cineva de un poet de care ma simteam atat de de straina….
Am mai avut discutii ce aveau acelasi punct de plecare: mare, nisip si nopti fierbinti, pe acelasi ton serios, dar cu aceleasi priviri patrunzatoare pe care mi le arunca mai sa ma sperie.
L-am ascultat saracul. 😀
Consider ca e bine sa existe si din astea, in incercarea de a face o fapta buna, chiar daca omul din fata pare absolut paralel cu realitatea mea. Na, e un test de rabdare si altruism. 😀 Oare?
*
Ne-am ciocnit intamplator cu o noapte inaintea plecarii mele, era beat si m-a luat in brate, apropiindu-si barba aia cretina si blonda de obrazul meu, in incercarea de a-mi sopti cat de buna sunt si cat de aiurea si rece mi-o ard fara sa las cuiva vreo sansa sa ma agate.
Hahha, nu am fugit si nici nu m-am zbatut sa scap din bratele lui.
Mi-a dat drumul singur cand i-am raspuns cu aceeasi raceala si cu o privirea tampa, urandu-i noapte buna. Acum care e concluzia ma veti intreba.
Ce dracu’ am vrut sa spun?
Concluzia mea e simpla: barbatii agata in mod diferit sau macar incearca, limbajele ajung de la cersit pana la atitudinea de macho absolut care sparge in dinti seminte si tuna si fulgera, care isi urla sictirul fata de femei, cand el e doar un catelus plouat.
Acum de unde era sa stiu ca cersind mila tipul blond pletos incerca de fapt sa ma agate?
Si pana la urma care e cea mai simpla metoda de a primi pomana baieti?
Care e cea mai simpla metoda de a agata?:D
Sa faci pe prostu’ sa ti-o arzi enigmatic si pufos…tipul blond te-a simtit sora. El se confesa pentru a scapa de vina, vina trecutului…tu ai fost doar sacul de box al unui discurs imaginar.
Ma fascineaza astfel de specimene, dar macar isi incearca, asa cum ai zis si tu, norocul. Vad ca ei cred ca daca apeleaza la subiecte sensibile, noi, femeile puternice, vom cadea ca niste trestii-a.k.a.-demoizele ieftine la picioarele lor, lasandu-i sa castige jocul. Eu umblu dupa cei care fac jocul aproape imposibil de castigat, asta pentru ca intotdeauna calea cea grea aduce cele mai multe satisfactii.
Pace!
S.
Pingback:uberVU - social comments
ce fraier, putea folosi un carlig…
tits or gtfo
Cel mai simplu mod prin care poti primi “pomana”, asa cum ii zici tu, este sa nu iti doresti asta de la bun inceput. Exemplu: intrasem intr-o discutie cu o tipa frumoasa, de altfel, si ne-am antrenat in a povesti si da sfaturi, fiecare pe felia lui.
Mno, nu ne-am dat seama ca trecusera trei ore de cand discutam pe aceeasi tema.Eram la niste cursuri de formare, pe undeva pe la munte. La un moment dat se facuse tarziu si fiecare trebuia sa isi ia talpasita pe felia lui. Nu a fost niciun moment in care sa ma fi gandit la a cere de pomana. Numai ca, surpriza!, m-am trezit cu ea peste mine in lift soptindu-mi suspect de salbatic in ureche : “in noaptea asta esti al meu!”.
hai ca te lauzi, intelectualule 🙂