Timpul chitarilor a trecut.
Undeva, intr-o noapte intr-un club din Bucuresti, atitudinea unui om de munte cu o chitara m-a scarbit.
Ori omul nu era cu adevarat prieten muntelui, ori muntele nu mai e prietenul meu si de aceea nu il mai inteleg.
Lumea se invarte in jurul internetului, daca nu esti pe google nu existi, melodii se lanseaza mai nou online c
u succes si nu pe posturile special dedicate muzicii.
Caut adeseori melodii de munte , vreau sa le invat si nu am de unde.
Unde sunt oamenii de munte? De ce s-au schimbat de cand au cantari in cluburi si de ce se mai plang ca piesele lor sunt furate si reinterpretate, in masura in care ei insisi nu le promoveaza?
De unde atitudinea falsa de artist si de ce uitati ca ati plecat de pe munte, copii ai Imnului Prieteniei?!
De ce moare folkul de munte? Pentru ca o parte din oamenii care il canta nu accepta schimbarea si nu vor sa invete coordonatele lui azi.
Cum era vorba aia? Nu vine muntele la Mohamed, ci Mohamed la munte!
Daca voi nu stiti sa aduceti si sa pastrati publicul care sa inteleaga sensibilitatea si impecabilul muzicii dedicate crestelor senine, publicul nu va veni singur!
Pingback:Tweets that mention | iYli | Realitatea orasului adusa in inima muntelui | -- Topsy.com
s-au schimbat vremurile bre….
?.
Cauza fenomenului este fixul indus de System ca din orice activitate trebuie sa iasa bani. Oamenii care accepta sa cante fara sa isi propuna vreodata sa obtina bani din asha ceva vor fi incantati de Internet si de Munte, ca si de Cluburi…
Al dvs. putin luat, hippiepittis