Cat de chirias sa fii intr-o lume stramba?

Chiriasul ideal e acela care nu foloseste bormasina la ora 1 din noapte pentru a agata apoi intr-un cui un tablou proaspat achizitionat, oricat de scump ar fi tabloul; pentru ca in dimineata proaspata, la 7 sa ma trezesc cu telefoane de amenintare de la vecinii care mai nou imi spun direct pe numele de familie ca la scoala.

Ca deh, eu sunt proprietarul, trebuie sa dorm pe pres si sa stiu ce se intampla in casa in fiecare secunda!

Chiriasul ideal, nu da de fapt gauri in pereti, in conditiile in care a semnat un contract in care scria clar ca nu are voie sa faca acest lucru.

Chiriasul ideal nu da petreceri care sa inceapa la ora 3 dimineata si nu isi lasa cainele sa faca pipi pe rotile masinilor aflate in parcarea subterana a blocului in care sunt camere video.

Chiriasul ideal nu pierde cheile de la casa si nici nu schimba iala fara sa te anunte.

Chiriasul ideal nu se apuca sa vopseasca peretii din bucatarie doar pentru ca ii place albastrul si nici nu arunca o parte din obiectele de mobilier care nu sunt pe gustul sau din casa, in masura in care in acelasi contract de inchiriere a semnat ca totul ramane pe loc. In situatiile in care se razgandeste poate sa le puna frumos intr-o cutie, intr-un colt si sa inlocuiasca cu ce vrea cu acordul proprietarului daca e vorba de demolat sau, ca in cazul de sus de batut cuie.

Chiriasul ideal nu anunta seara ca a doua zi paraseste apartamentul, cu doua luni inainte de terminarea contractului si fara sa anunte cu 15 zile inainte asa cum a semnat pentru a putea fi incheiat un act aditional in mod legal.

Chiriasul ideal nu pleaca o saptamana in delegatie iarna si lasa pornita la maxim centrala apartamentului si doua geamuri deschise pentru ca la intoarcere sa se intrebe cine a udat intregul parchet si de ce vine intretinerea foarte mare.

Chiriasul ideal nu strica aparatul de aer conditionat in mod special si nu isi aduce o pisica in casa din moment ce in contract scria clar: fara pisici!
Iar el, evident a semnat! Fara pisica care sa zgarie toti peretii si care sa distruga canapeaua in zilele in care e lasata inchisa singura.

Chiriasul ideal nu isi uita un sifonier intreg de haine cand pleaca in tara mama, oricare ar fi aceea si nu te roaga apoi sa le strangi si sa i le trimiti.

Chiriasul ideal nu uita furtunul de scurgere al masinii de spalat in orice alta gaura decat in cea care trebuie, asadar evident nu produce inundatii si mai pune din cand in cand apa plantelor din casa, iar din cand in cand mai face si curat!

Chiriasul ideal nu se iubeste cu vecina maritata pentru ca apoi usa apartamentului sa fie sparta de barbatul femeii;  nu arunca gunoiul pe geam de la etajul doi direct in capul gunoierilor care il strang pe bulevard.

Chiriasul ideal nu inlocuieste televizorul fara acordul proprietarului doar pentru ca acesta este prea mare si nu blocheaza jaluzelele pe vecie doar pentru ca nu suporta lumina.

Chiriasul ideal nu pleaca la sfarsitul contractului cu lucruri de prin casa.

Chiriasul ideal respecta contractul semnat si stie arta comunicarii normale, intre el si orice tip de proprietar.
Ca oameni suntem cu totii, egali si calmi, oameni care respecta reguli, pe cei din jur, respectandu-si astfel demnitatea!

Asta e parerea mea in urma tuturor aventurilor cu chiriasi amintite mai sus.
Si te intreb la final, curioasa fiind, “cat de chirias” sa fii intr-o lume stramba oricum?

Comments