(L)Ibida, in Dobrogea, intinsa pe 24 de ha, ascunde lucruri minunate, secrete ale generatiilor trecute si hraneste pofta de aventura si de nou a calatorului.
Frumosul si pacea curg prin venele celor cativa localnici; conform unui studiu personal, indraznesc sa spun ca si acestea sunt genetice.
Despre istoricul cetatii citesti aici.
Pentru mine, (L)Ibida a insemnat si o lectie de iubire.
Iulia, fetita d-nei arheolog mi-a prezentat-o pe Getuta, o iapa prietenoasa care a coborat de pe dealul pe care se afla cetatea si a intrat in curtea bazei arheologice sa bea apa din caldarea putului.
Getuta a venit si la mine intinzand capul, blad si lasandu-se mangaiata.
Surpriza mai mare a fost in interiorul casei folosita drept baza arheologica, unde tot Iulia m-a condus, tinandu-ma de mana si spunand ca trebuie sa vorbim in soapta. Am simtit dragoste si pace in camera in care se afla mama pisica si cei trei pui carora de-abia le-au dat ochii.
Pisica s-a dat la o parte, impartasindu-si comorile si dragostea cu noi, fara teama.
Ei, tot despre pisici e vorba si in continuare, deoarece la (L)Ibida este raiul lor.
Cea de mai sus as putea spune ca este pur si simplu metafora la LENE. Insa nu una nesimtita care te acapareaza si te intepeneste, ci la fel de calma si calda, prolifica creatiei.
Pofta buna!
Orice loc plin de comori trebuie sa aiba un caine puternic de paza.
Ea este Ancuta. (sper ca nu am incurcat numele).
Dobrogea este taramul cateilor de talie mica, iar la (L)Ibida toate animalele poarta nume specifice oamenilor, nu tipice patrupedelor de la oras.
Am vazut o alta parte din (L)Ibida si am primit prin intermediul Iuliei care mi-a prezentat prietenii sai de joaca, o lectie de iubire.
Slava Rusa este vie si ascunde comori.
Deschide ochii!
Ce m-am indragostit de pisicutele alea,le-as lua pe toate la mine acasa..mise pare cam slabutut calu’:(
Foarte draguta perspectiva din care ai prezentat-o pe Antonia (o cheama Iulia Antonia, dar toata lumea ii spune Antonia sau Tzontzonel sau Tzontzi)si cetatea. Cat despre pisici, e in felul urmator…mama pisica se numeste Mitzura, iar motanul care doarme frumos pe scaun este fiul ei si se numeste Tembelica. Catelusa cu care se joaca Antonia este catelusa Bazei 4 si este cel mai fidel caine pe care il poate avea cineva si daca te uiti in ochii ei, am credinta ca poti deveni un om mai bun. Nu o cheama Ancuta ci Turcuta(ca e turc si nu intelege cand ii spui sa nu vina peste tot dupa tine,mai ales cand stii ca ai de mers 16 km) Ibida nu e neaparat o simpla tabara arheologica, pentru 2-3 luni pe an, ea devine caminul a zeci de oameni care se simt acolo mai bine decat oriunde pe Pamant.
Multumesc pentru comentariu Maria, ma bucur ca putem vb si asa.
Am preferat sa ii spun Iulia pentru ca a fost foarte incantata ca ne cheama la fel si in plus suntem amandoua sagetator, sa stii ;;)
Fetita are un simt artistic foarte fin si chiar ea mi-a aranjat cateva pietricele si flori pentru fotografii, chiar am alergat impreuna cativa fluturi cat timp restul grupului a urcat pe munte.
Faptul ca mi-a impartasit secretul pisicutei m-a topit.
-Hai, vino in casa!
-Nu vin in casa, nu e frumos!
-Vino, ai rabdare!
Si acolo era Miaunica 🙂
Super copil! Mi-a alungat inclusiv oboseala!
Pingback:iYli | Valul lui Traian