Cunoasterea si evolutia nu se opresc nici dupa ce termini gradinita sau dupa ce il cunosti pe Mos Craciun si ii spui cea mai frumoasa poezie cat timp te tine pe genunchi.
Sambata,am fost cu bunicii la filmul Despicable Me, alaturi de Tara Duveanu, Sana, Ariel, Adrian si Corina, in cadrul Campaniei Povestiri de Bucuresti ale Tinerilor Urbani de altadata, initiata de Primaria Municipiului Bucuresti si Apa Nova Bucuresti, in parteneriat cu Centrul pentru Informare ONU pentru Romania.
Despicable Me ar sustine zicala conform careia raul nu este atat de rau pe cat pare.
Fetele de la casa de copii au scos latura sensibila a domnului Gru ale carui ajutoare sustineau ca are cea mai puternica minte criminala a secolului . Analizand psihologia faptelor rele ale personajului, asa cum procedez in fiecare zi cu oamenii care ma inconjoara – si plecand de la trecutul tipului afirm ca a fost un copil sensibil si talentat care in copilarie nu s-a bucurat de dragostea si aprecierea mamei.
Pana si furtul lunii reprezinta o metafora. Luna inseamna vise, cu nopti sau pasiune.
Furand luna, Gru cauta inconstient dragostea pe care nu a simtit-o din partea mamei sale.
Poate ar fi ajuns un cercetator, insa lipsit fiind de iubire a cersit atentia celor din jur facand lucruri rele.
Gru isi lasa visul maririi deoparte, visul din copilarie, cand insa e vorba sa isi salveze copiii. Dovedeste astfel ca e un parinte mult mai bun decat a fost propria mama si ca a invatat din greselile acesteia.
Doamna Edith spune ca animatia este arta secolului 21.
Eu as adauga ca arta se naste din iubirea si aprecierea pe care le intorci celor din jur, iar daca nu ai batrani nu este prea tarziu sa ii cumperi, cu intelepciunea si experienta lor!
Sper ca si de bunicii mei sa aiba grija cineva, acolo sus in ceruri! 🙂
La Tara Duveanu, „Bunici la film„.
Pingback:iYli | Povestiri de Bucuresti ale tinerilor urbani de altadata
Pingback:Tara Duveanu › Bunici la film