Toata lumea vorbeste engleza. Inca din copilarie era ca o husa pentru fiecare copil, un stres sau un lucru de fala, un motiv de concurenta.
Toata lumea stie engleza, exista o uniformizare si un pact intru intelegerea dintre oameni poate, in incercarea de a darama bariera limbajului, destul de importanta pentru pace, cu toate definitiile sale.
Au fost momente cand aflandu-ma in randul prietenilor mei straini am observat ca altor romani le este rusine sa vorbeasca in engleza cu ei, desi stiau limba, doar pentru ca eram eu acolo si exista teama ca ar putea gresi, preferand sa ma “foloseasca” drept translator.
Romanilor le este rusine sa vorbeasca intr-o limba straina daca nu o stapanesc foarte bine si daca nu folosesc accentul literar, in speta ca in cazul limbii engleze.
Asa cum scriam si intr-un alt articol, ca sa intelegi cu adevarat o tara, cu traditii si istoric ar trebui sa traiesti o perioada in randul oamenilor sai, nu sa pleci in excursii de o saptamana sau de un weekend, ar trebui sa relationezi fix cu cei de acolo si ca sa ii poti intelege sa schimbi perspectiva, modul de percepere al lucrurilor; este inutil sa vezi Albania sau Irlanda prin ochi de roman, pentru ca nu ai sa intelegi niciodata ce se intampla.
Incearca sa le vezi prin ochii locuitorilor de acolo.
Asa e si cu limba.
In Irlanda de Nord, de exemplu se vorbesc o serie de dialecte, cei din Antrim rad de accentual celor din Ballamina si spun ca sunt tarani.
Cu amicii mei din Belfast m-am chinuit sa inteleg aceeasi limba engleza vorbita insa de catre irlandezii din Drakota.
Isi face cineva probleme de accent in Marea Britanie, in Irlanda?
Nu!
Cu siguranta insa ca limba romana are origine anglo-frisiana nu latina !?
