Masina mea este papusa mea. Am mai scris despre asta si in alte articole. 🙂
A fost dragoste la prima vedere. Eu am cazut in plans letargic, cat timp ea imi zambea linistita din numerele rosii.
M-am obisnuit usor in trafic la volanul sau si cand anul trecut mi-a fost oferita posibilitatea de a o schimba in conditii avantajoase cu o alta marca smechera (cum spun baietii mei din cartierul in care m-am mutat de cateva saptamani) am refuzat.
Am permisul de la 18 ani. Asa am vrut sa fie, insa pana la Papusa am condus masina bunicului meu, a parintilor, dar si masinile tuturor cunostintelor pe sistemul: “singurul om care nu bea merge la volan”, treaba care nu mi-a prins rau.
Am condus si dacii ruginite si ultimul ragnet de mertan, insa raman la aceelasi pragmatism care ma caracterizeaza: investesti intr-o masina care sa isi produca banii, cu care sa iti faci treaba, nu o masina al carei sclav sa fii incepand cu inlocuirea oglinzii daca ti-o zboara in trafic vreun baiat cu scuterul, pana la reviziile absolut normale care se lasa cu schimbat de ulei sau benzina, filtre- inclusiv de aer - daca nu cumva il sufli.
Prima data cand am iesit singura cu masina in Bucuresti a fost noaptea. :D
Traficul de ziua, ma ingrozea teribil. Credeam ca am sa fiu strivita intre toate masinile care claxonau sub ochii mei pe strazile mult prea strimte pentru numarul lor, la ora intoarcerii acasa.
Am facut un tur al Bucurestiului cu harta pe bancheta din dreapta.
Intotdeauna dupa o noapte nebuna, cu pasiune, dar si adrenalina, urmeaza o alta si o alta; pana cand m-am trezit in zori, bara la bara nici nu stiu cum, iar vraja a fost rupta si frica de aglomeratie a disparut.
Casetofonul curgea lin, mi-am aprins o tigara si am invatat sa astept. :)
Am fost tot timpul stapana pe mine la volan, dar relaxata, pentru ca increderea mi-a fost data de mama mea care conduce de cand se stie si datorita careia tot familionul si-a luat permis. :D
Inainte de scoala de soferi si implicit de traficul orasului m-a bagat pe o dacie veche sa conduc doua luni pe camp prin gropi cu sau fara noroi, sa invat sa folosesc pedalele cum trebuie, sa nu imi stea masina, noaptea sau dimineata devreme.
Niciodata nu mi-a fost frica de mine la volan, ci de altii.
Pentru ca pe strazi circula multi nebuni, pentru care smecheria inseamna crearea pericolului pentru ei, dar si pentru ceilalti participanti in trafic. Uneori m-as da cu capul de volan repetandu-mi intrebarea: "Oare cine i-a dat ei sau lui permis?"- insa nu o fac, pentru ca as rani-o pe Papusa.
Deh, masina de femeie, masina de oras cu funda rosie pe volan.:)
Ne vedem si maine in trafic! ;)
Tu pe unde circuli in mod frecvent?
:-} foarte interesant fi vrut sa am si eu pe cineva sa mi fac mana asa