Parintii imbatranesc, bunicii nu mai sunt de cativa ani.
Imi revin in minte intamplari din copilarie; cand bunicul imi punea pe Viorel, catelul lup la sanie sa ma traga iarna prin nameti, cand tata m-a invatat sa merg cu bicicleta, iar mama imi daruia in dar in fiecare an de ziua mea flori in ghiveci, cand bunica scotea cozonacii pufosi si atat de gustosi din cuptor la fiecare Craciun, cum impartea tuturor mortilor din familie si se inchina sfios cand intra cu coliva in biserica.
Tin minte aroma bradului de Craciun sub care bunicul ma imbratisa pe mine si pe papusa Veronica cea blonda sa nu ne suparam, icoana din dormitorul meu care avea vesnic aprins un bec, imi amintesc verile pe care le petreceam cu bunica in gradina cand imi spunea povesti frumoase, cand m-a invatat arta cuvintelor.
Parintii imbatranesc, iar linistea, pacea de acum as vrea sa dureze la nesfarsit, fara franturi, iar timpul care macina sa stea in loc, intr-o eternitate a iubirii, a familiei.
*
Campania, “Povestiri de Bucuresti ale tinerilor urbani de altadata”, a fost initiata de Primaria Municipiului Bucuresti si Apa Nova Bucuresti, in parteneriat cu Centrul pentru Informare ONU pentru Romania.
Am fost cu bunicii la film si am trimis cateva fotografii cu mama, bunicii si matusa mea la expozitia organizata la Palatul Sutu . Fotografii vechi, poarta catre oameni care imi sunt dragi.
La vernisaj nu am ajuns din pacate, insa ii multumesc Tarei pentru amabilitatea de a-mi trimite fotografii.
Asadar, cele de mai jos nu imi apartin.
Apreciaza ce ai si vezi intotdeauna partea plina a paharului!
I really loved reading your blog. It was very well written and simple to undertand. Unlike additional blogs I have read. 🙂