Mi-e groaza de doctori, mi-e groaza de spitale si de atmosfera pe care o simt atunci cand pasesc pragul unuia.
Acum doi ani am petrecut la spitalul Coltea un sejur de o saptamana.
Incepuse renovarea spitalului, insa eu am fost cazata in aripa veche, in turn, cu vedere catre parcul din Piata Universitatii.
In camera erau alte cateva doamne mai in varsta decat mine. Fiecare avea propria poveste pe care am aflat-o cu durere.
Stiu ca spitalul este locul in care te tratezi, locul din care pleci cu o stare de sanatate mai buna decat la sosire, iar la Coltea fie ca am petrecut o saptamana sau doar cateva ore pentru analize, am fost tot timpul tratata exemplar, insa… spitalul ramane tot spital in viziunea mea.
Simt toata frica oamenilor care asteapta cuminti, toata suferinta sau dorinta lor de viata si de sanatate.
Mi-a placut filmul de mai jos tocmai pentru veselia si nebunia pacientului, pentru inconstienta lui.
Si cum noi suntem sanatosi oricum si nu vom ajunge in vreun spital vreodata, sttttt, sa ne uitam in liniste! Nu ma tem de faptul ca il veti imita! 🙂
La bal sau la spital?!