Ce frumos ar fi daca viata ar fi asemeni melodiilor care o canta.
Insa de cele mai multe ori intamplarile fiecarei zile nu se confunda cu dorintele sau cu arta pura si mai sunt si absolut debusolante.
Nu stiu daca sa mai cred in oameni sau in povestile lor, nu stiu daca arta in sine poate inalta un om
sau il poate cobori in neantul inertiei dorintelor, unde logica zace putrezind.
Nu stiu daca vantul de seara ii e frate celui de dimineata si cumva am incetat de mult sa mai pun intrebari.
Pentru ca uneori am pierdut cheia usilor in fata carora am urcat cu multa truda; pentru ca uneori am atins inaltimile crestelor pe care vulturii isi fac cuib, iar eu vultur fiind am stins flacara nemuririi.
Ma simt insa asemeni ingerilor decazuti.
Nu mai vreau sa fiu muritoare acum.
R.I.P Steve Lee !!!
Viata mea si intrega muzica au ramas cu un mare gol ce nu poate fi umplut de nimeni si nimic….
Frums scris…
Thanks