Aveam niste malai prin casa, cu mamaliga nu ma omor ca mi-e lene sa o fac si conform teoriei pe care o aplic mereu, gen nu imi plac lucrurile simple, ci le prefer pe cele complicate, dupa ce am gasit reteta prajiturii cu malai la Adi Hadean, am purces la lucru.
Bineinteles ca nu am respectat ce scria acolo, nu respect niciodata o reteta.
Ma streseaza.
Asadar ce fel de prajitura cu malai am inventat pana la urma?
Bun, am pus intr-o cratita 2 cani de malai fin si o cana de gris. Trebuia sa adaug cred ca tot o cana cu faina, dar mai aveam doar cateva linguri si nu m-am obosit sa cumpar ca nu avea sens sa umple apoi rafturile degeaba.
Am luat trei oua pe care de la frigider pana la bucatarie la oala in care trebuia sa le bat (albusul separt de galbenus) le-am scapat pe jos, asa ca am mai luat trei si le-am batut neseparate alaturi de 2 plicuri de zahar vanilat. Cand m-am plictisit- si va asigur ca asta s-a intamplat destul de repede le-am pus peste cratita in care erau malaiul, grisul si faina si am bagat mixerul cu ganduri bune, dar cu ochii in alta parte. Asa ca jumatate din continut a fost proiectat pe unul dintre peretii bucatariei. Da-i si sterge peretele.
Bun, revenind la cratita cu pricina, mixerul a facut pana la urma treaba buna, omogenizand compozitia.
Am adaugat apoi ulei, un plic mic de stafide si vreo 5 mere bagate la robot si am amestecat.
Ah si niste scortisoara.
Faceti abstractie de ordine.
Am scos vasele de iena din dotare, le-am uns cu ulei si am pus o hartie de xerox peste care s-a imbibat la randul sau bine- oricum altfel de hartie in afara celei igienice nu mai am in casa si am turnat intreaga compozitie frumos, frumusel. Am pus capacele si vasele de iena au stat vreo doua ore la cuptor la foc foarte mic. Nu s-a lipit sau ars nimic si parjitura inventie personala a iesit foarte buna.
Au mancat din ea 6 oameni care s-au lins pe bot. Vecinei nu i-a placut, insa ii apreciez sinceritatea.
A iesit gen turtita :D, nu a crescut pentru ca nu am pus praf de copt. Cine ma citeste sau ma cunoaste personal stie ca prefer lucrurile naturale, chiar daca nu sunt foarte aratoase. Vreau sa traiesc forever! 😀
Ah si a fost si pufoasa.
Pentru ca imi mai ramasesera deja mere rase ca atunci cand ma apuc sa fac ceva nu ma mai opresc parca, m-am gandit sa fac si o placinta cu mere.
M-au salvat foile de placinta pe care le-am scos din frigider.
Am uns tava, pus hartie, foaie de placinta, apoi mere, foaie de placinta si iar mere si iar foaie.
Tava a intrat la cuptor, alaturi de vasele de iena in care se gasea prajitura cu malai si asta a fost tot.
Simplu!
Exercitiul e mama invatarii! 😀
