Biblioteca cu parfumurile copilariei

Aici parerile sunt impartite ca fiecare vrea alt gem, alta consistenta, alt gust, la fel si cu biscuitii, simpli, cu arome.

Cand eram copil imi placea sa mananc biscuiti cu unt si dulceata.
Cred ca toti copiii au mancat asa ceva.

Aromele copilariei mele cuprindeau porumbul copt, cartofii copti, mere cu zahar sau miere la cuptor, prea multe nu erau, ca nu era asa diversificat meniul. Oamenii incropeau si ei ce aveau acolo.
Oricum, din punctul meu de vedere alimentele alea au fost mult mai sanatoase decat toate dulciurile pe care le mananca acum cei mici.

Am fost la cineva in vizita cu mama si ne-a tratat cu dulceata si apa rece. Mi s-a parut fenomenal de rece apa aia.
Oricum, e o combinatie mai buna si suna mai bine decat „rahat cu apa rece”.

Cand eram mica mi-am prajit peste intr-un mare fel. Am luat macrouri din congelator si le-am pus asa in tigaie. Nu stiam ca nu sunt curatate, au inceput sa pocneasca burtile, au avut un gust oribil si nu le-am mai mancat.

Am mai crescut si o gaina cu mare placere, era educata, docila, oua numai in fotoliu.

Ai fost pe la vreo bostanarie? Sa mananci pepeni pana nu mai poti, asa cu zeama pe fata?

Mi-a facut pofta Piticu de aromele copilariei cu fideaua lui cu lapte aseara pe twitter.
Asa ca acest articol da tonul unei lepse, evident catre Piticu 😛 , Raluxa, Nina, TomataCuScufita, Marieta Varga si evident Adi Hadean.

Eu am o biblioteca cu parfumurile copilariei. Cand mi-e dor de ceva, trag un raft si scot o carte, un volum.

Tu ce carte citesti acum? 😉

Comments