Sunt raspunsuri pe care le caut si sunt constienta ca nu am cum sa le cunosc deocamdata, pentru ca nu sunt pregatita.
Sunt ganduri si dorinte pe care mi le infrang si la coroana carora ma uit uneori ca o mata in calendar jucand un teatru absurd: nu stiu, nu te cunosc, nu te vreau; raman in nonsalanta si nesimtire.
Sunt pasi pe care nu ii fac, pasi care plutesc apoi in aer, spulberati de vantul inghetat al timpului, niciodata de parerea mea de rau.
Am senzatia ca viata este 1000 in 1 si ca in paralel activitatilor zilnice de genul „trebuie” o intreaga alta lumea exista in mintea si in sufletul meu.
Sunt eu si sunt 100 de alti oameni langa mine, in mine, visand si la infinit, tot mai mult avand o alta dorinta.
E prea putin ceea ce se intampla si mult prea mult de facut, de visat, de iubit, de simtit.
Esti precum o masina de teren lansata in plina viteza… mai calci frana cand dai de frumos, apoi demarezi in tromba… cred ca nici tu insuti nu te-ai putea opri nici chiar aruncandu-te in calea proprie pana nu ajungi fix la tinta… Viva puterea mintii tale!!!…
Salut…
Mi-ar place sa cred ca nu sunt un postas… asa cum mi-ar place sa stiu ca o rogi tu.
O seara minunata !
Pingback:Mi s-a mai furat un articol | iYli