Livada cu fotografii- marea dezamagire

Am fost in pasaj, la Universitate sa vad fotografiile expuse la editia din acest an „Livada cu fotografii”.
Sunt inca socata, dezamagita de ceea ce am gasit, sau mai bine zis nu am mai gasit acolo.

Fiecare trecator s-a servit linistit cu oricare dintre fotografiile care i-au fost pe plac. Unii au luat cateva, altii un teanc intreg, motivand ca sunt frumoase si ca le pastreaza ca amintire, motivand ca le duc acasa copiilor sa se joace cu ele.
Am stat de vorba cu cei doi politisti comunitari care erau de serviciu in pasaj si mi-au spus ca in contractul pe care organizatorii l-au facut pentru realizarea expozitiei nu a fost inclus serviciul de paza si ca nu au de ce sa opreasca pe nimeni sa ia fotografiile.

Stalpi intregi pe care se afla cateva fotografii doar, din marea celor expuse la vernisaj, poze murdare de sange (probabil s-a batut cineva pe langa ele in noptile trecute) si inca aflate pe stalpi m-au frapat, m-au indignat atat de tare incat in mintea mea a ramas vid cateva minute bune.
Romanii iau pana si pozele de pe garduri (vorba vine) ca sa le duca acasa. Romanii nu stiu sa se bucure si sa aprecieze munca altora si si-o insusesc pentru… pentru ce?

De ce iei ceva ce nu iti apartine si duci acasa imagini de care sigur ai sa uiti in cateva zile, cand in masura in care acestea raman expuse au sa se bucure si alti oameni de ele?!

Sigur, erau si trecatori care admirau fotografiile incet, la unele zambeau, iar de altele se apropiau curiosi, grupuri de tineri care recunosteau incantati vreun eveniment sau vreo strada din capitala. Mi-as fi dorit sa vad numai astfel de oameni. Oameni care se bucura, oameni care apreciaza munca semenilor, care respecta dorinta acestora de a le impartasi frumosul.

Dar, revenind la organizarea acestei expozitii si la cei care au pus-o la cale, fara sa am intentia de a jigni sau supara pe cineva, departe de mine asta, am o simpla intrebare pe care la randul meu am primit-o de la cei pe care i-am tot chestionat de ce iau pozele de pe stalpi: De ce nu a fost macar un afis care sa informeze oamenii ca nu au voie sa ia acasa ceva ce nu le apartine?

Si acum intreb eu, aceste poze nu ramaneau la Muzeul Municipiului Bucuresti in arhiva? Cat de adevarat este acest lucru atat timp cat politistilor comunitari nu le pasa de furtul care se comite sub ochii lor, atat timp cat orice trecator ia ce ii place cu nonsalanta spunand ca nu e informat cu privire la vreo interdictie care sa il opreasca?

Am regasit inclusiv fotografiile pe care le-am avut expuse in anul trecut, cand Livada s-a desfasurat in Piata Unirii, la metrou.
Din punctul meu de vedere, trecand peste nesimtirea celor care au furat- asta e cuvantul -poze, vina porneste insa de la organizatori.

Paza nu a fost asigurata, nu exista nici macar un afis care sa spuna: Tarane, nu lua ce nu iti apartine!

Sunt convinsa ca alaturi de mine si altii care au expus fotografii se simt „minunat”. Arhiva Muzeului Municipiului Bucuresti inseamna de fapt acasa la fiecare trecator neinteresat practic de arta?

Din punctul meu de vedere „Livada cu fotografii” s-a incheiat aici. Nu am sa mai particip in viitor.

Sincer nu ma incanta cu nimic faptul ca isi face vreun aurolac laba pe vreo poza de-a mea sau ca se joaca un copil cu ea. Fiecare fotografie pe care o fac, mai simpla sau nu, contine niste sentimente, ori sentimentele si gandurile mele nu se pupa deloc cu mizeria pe care am gasit-o la expozitie, cu nesimtirea, nepasarea si furtul.

Comments