Weekendul trecut m-am jucat cu ploaia, cu pasul si cu gandurile-mi ratacite in Sighisoara.
Astazi las pata inundatiei de pe peretele bucatariei, pata care s-a tot extins de cand m-am intors, inchid toate hartiile intr-un sertar, caut costumul de baie in valiza cu secrete ascunse pe sifonier si ma grabesc sa prind autocarul catre Constanta.
Cum spuneam si in filmul facut la finalul proiectului #CalatorInRomania din decembrie 2009, mi-ar placea sa existe un job de calator; as fi prima care ar aplica pentru asa ceva, as avea bagajul vesnic facut si zambetul pe buze.
Nu ma mai doare spatele din cauza ploii cazute in Ardeal, nu am hainele preferate uscate inca, dar nu asta e important.
In fiecare calatorie ma cunosc mai bine, imi place sa stau de vorba cu oamenii. Viata in sine este un drum- pavat cu flori sau, dupa caz cu maracini. Depinde doar de noi ce plantam.