Gandurile mele bat senine la umbra pleoapelor inchise, seara in pat.
Se joaca, sar coarda sau sotronul insufletite de cuvinte si impletesc planuri pentru un maine care vine tot timpul prea devreme.
Mi le repet o data si inca o data, dorindu-mi sa ramana intiparite in memorie, sa le astern pe hartie.
Sunt prea frumoase ca sa ma cenzurez in a ti le spune si tie.
Insa cand lumina soarelui razbate printre draperii, cand deschid ochii, constat ca le-am uitat…
Si caut intai cu rabdare, apoi panica pierderii se infiripa si ma intristeaza pentru scurt timp.
Niciodata destul ca sa imi stric ziua. Constiinta imi reaminteste cu mainile in sold, dar militareste faptul ca toate senzatiile alea de deja vu pe care le-am simtit la indeplinirea fiecaruia dintre visele mele au fost nascocite in somn cu mult timp in urma, intr-una din noptile in care saream sotronul pe stele.
Toate visele devin realitate. Ai puterea sa crezi in ele si in tine. Si dormi. 😉
Frumos! Peste cate comori trecem in viata nepasatori si cat de bogati am putea sa fim sufleteste, adunandu-le. Ma bucur ca am intalnit acest blog!:)