Calendaristic, astazi vara isi strange cremele hidratante insirate pe razele senine ale soarelui, aduna prosopul de plaja si costumele de baie aflate la uscat in vantul usor si se grabeste sa plece pe norul de ploaie la adapostul viitorului an.
Ce va mai fi atunci nu stiu. Drumul imi pare lung si intortocheat, desprins parca din povestea tatarilor cuceritori.
Ca la fiecare despartire nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma intristez, ascunzandu-mi lacrimile in priviri urate si vorbe grele.
As vrea sa prind vara de mana, sa ii soptesc “mai stai! Mai stai cu fluturi si ploi nebune, cu linistea noptilor instelate si a gradinilor inflorite. Mai stai cu mine!”
Revin la vechea obsesie a timpului care alearga nebun, timp pe care am sa il prind intr-o zi sa il zidesc in peretele uitarii pentru ca eu sa imi continui drumul nemuritoare asemeni verii.
Abia astept ca toamna sa vina pe bune. Nu mai doresc zilele toride de vara 🙁
If i was the the summer,
i would stay with you forever
with butterflies, flowers and wild rain
to hide your farewell tears.
Ma infrigurez de acum, gandindu-ma ca vine iarna si sunt de fel friguroasa, cu toamna ma mai descurc.