Timpul este o iluzie, nu exista decizii bune sau proaste, exista doar decizii si atat.
Nu exista principii sau dragoste, vreun mic dejun impartit intre mure si ceai.
Exista doar chimia instinctului si nu stiu daca, dupa o noapte alba as fi atat de infometata sa accept acel mic dejun totusi, stiind ca dupa el urmeaza risipirea.
Cantam pe scene diferite, acoperite de norii propriului interes social, ai ratelor sau in disperarea adevarului.
Cand visam si ne invaluiam in ploi, cantam pe aceeasi scena.
Iti aud inca murmurul soaptelor la ureche, pentru ca si mie imi este dor. 😛
Timpul este o iluzie si ne intoarce de unde am plecat.
Nu mai stiu…
Pe scene diferite
Am acceptat mici dejunuri, dupa nopti infometate ( si mancam cu cea mai mare placere, savurand fiecare bucatica ),pana cand mi-am dat seama ca nu pot sa mananc numai o data pe zi si numai un meniu ales de altcineva. Si ca am nevoie sa mai mananc si cand am EU chef si ce am EU chef.
Nu-i asa? 😀