Cu exceptia iernii, cand din pricina ceasului biologic hibernez pe mine, in restul anului hoinaresc. 😀
Ma simt un adevarat stapan al padurii si ce imi mai place sa caut fructe.
Atatea cate imi lasa “culegatorii de ocazie” care vin cu mic cu mare sa adune zmeura, fragii si afinele aromate, lasandu-ma sa ma satur daca
pot spune asta, cu furnici, muguri din tufisuri sau cu ciuperci toamna…
Imi petrec toata ziulica plimbandu-ma agale prin desisurile coroase, adulmecand prada uneori.
Rar se mai aude cate-o drujba sau securea vreunui satean care a venit sa isi taie lemne pentru iarna.
La noi, la ursi, ziua incepe foarte devreme si se termina doar dupa ce ne vom fi umplut burtile, ca sa dormim linistiti si fara vise prea multe.
Nu sunt prea mofturos din fire, dovada imi sta gabaritul impresionant si pofta de mancare sanatoasa pe care o am inca de mititel. 😀
Imi plac plimbarile prin desisuri, ascult trilul pasarelelor, mugetul cerbilor in cautarea ciutelor pentru imperechere.
Imi place sa privesc soarele stralucind printre ramurile carpenilor sau ale fagilor cu frunze de un verde crud. In crengi se ascunde bunul meu vecin -rasul care sta pitit numai ochi si urechi, gata sa se arunce asupra vreunui animal neatent si singuratic.
Singuratic sunt si eu, neatent asijderea, dar, nu ar indrazni sa se arunce asupra mea motivandu-si greseala cum ca m-a confundat…
Ador padurea Sincii!
Este inca nepangarita de oamenii avizi de imbogatire rapida.
In vremurile de demult, un calugar si-a sapat chiar o chilie in piatra, unde se ruga Lui Dumnezeu.
Am auzit eu acest lucru de la bunicul care stia si el de la stra, stra, stra bunicul lui.
Nu ma aventurez prea mult inspre marginea padurii sau in apropierea stanilor.
As crea panica si as avea de furca cu cainii aia ciobanesti, mari, latosi si mai ales galagiosi.
Cine zice ca viata in padurea virgina a Sincii este monotona, ala nu stie nimica!
In fiecare zi se petrec lucruri deosebite.
Ba o disputa intre doi cerbi iscata din pricina unei ciute tinerele, care le-a cazut amandurora cu tronc, sau cantatul plin de farmec al cocosului de munte.
Se aud cate o data si focuri de arma din partea cate unui vanator mai indraznet, dar nu s-a plans nimeni ca ar fi fost ranit sau mai rau.
Ce ma mai distrez cand toamna, vin oamenii la cules ciuperci, afine sau alte fructe de padure si le trag cate-o sperietura!
Ii vezi numa`cum lasa cosurile, galetile sau in ce culeg si o zbughesc tipand: ursu`baaaaa!
Soata mea, ursoaica-i mai alearga atunci cand se plimba cu aia mici…Asa sunt mamele.
Altfel, spre deosebire de zilele ploioase, cand este musai sa stau in barlog, cutreier padurea pana hat, departe spre Persani, unde ma mai intalnesc cu fratii mei, prieteni din tinerete, o mai punem de-o tranta in care sa ne aratam forta bruta de ursi cu renume.
In padure nu exista monotonie.
Nu vreau la zoo!
Veniti si va convingeti, apoi plecati si lasati totul asa cum ati gasit, altfel…va mormai.:)
“Cu fiecare cumparatura, salvam impreuna padurile virgine ale Sincii”. Garanti doneaza cate 90 de lei pentru fiecare cont deschis cu WWF Bonus Card si va exista un procent de 0,5% donat de Garanti catre WWF cu fiecare cumparatura.
