Cand cei pe care ii consideri prieteni tac, atunci apare semnul de intrebare. Acel semn de intrebare, alaturi de un sentiment de dezamagire.
Era un gingle la radio demult “visul tau de-o viata e femeia cu mustata?” si raspundea un tip: “nu, visul meu de-o viata, uniplus de dimineata!”
Pana la urma toate femeile au mustata mai devreme sau mai tarziu in viata. Ca sunt de vina hormonii sau vrajile tineretii, asta depinde de fiecare in parte.
Candva puneam intrebari pe forumuri, intrebari legate de dieta sau legate de carti, munti sau acorduri.
Acum simt ca le-am citit si le-am auzit pe toate, iubirea paleste.
Ne mintim ca sentimentele raman si functionam mereu pe principiul primei tigari. Cu o tigara si o alta tigara, cautam de fapt binele de dinainte, senzatia aceea de confort.
Insa niciun moment nu este ca un altul, iar timpul nu sta in loc.
Nu imi plac oamenii care tac, nu imi plac oamenii care nu sunt sinceri si nu spun ce gandesc; ma fac sa ma intreb daca asta e de fapt jocul de azi sau doar un joc pervers legat de relatii, un joc existent doar in mintea mea.
Fie ca recunoastem sau nu, ca e ura sau dezamagire, ca e iubire sau respect, viata intreaga se invarte doar in jurul sentimentelor.
Ard si consuma neuroni, consuma rabdarea, ne inraiesc sau ne fac sa realizam intreaga bucurie si placere din lucrurile sau oamenii care ne inconjoara.
Trecutul e asemeni unui bumerang care apare odata si odata.
Ma intrebai intr-o zi care e secretul si cum de nu am luat-o la vale, cum de am ramas la fel. Nu stiu daca ai vorbit serios sau daca te jucai, insa iti mai spun o data.
Secretul vine de la faptul ca nimic din ceea ce am facut, nimic din ceea ce am ales in urma cu ani sau zile, nu ma face sa imi para rau. Cand merg seara la culcare, o fac uneori lenesa, alteori indragostita, insa totdeauna cu o constiinta curata.
Secretul consta in logica si chiar daca incerci reteta fericirii sau a vesnicei tinereti, important e sa o faci constient, important e sa fie cu adevarat ce vrei.
Desi in viata traim tot felul de sentimente, este imposibil sa avem totul.
Nu e vorba de nicio lege a echilibrului si nu este vorba de nicio plata sau rasplata din cine stie ce aventura anterioara, este vorba doar de timpul fizic, de capacitatea mentala.
Nu e timp sa muncesti si sa iubesti perfect in aceeasi masura, nu e timp sa descoperi locuri si sa citesti intreaga biblioteca a lumii in aceeasi viata; cum nici creierul nu isi foloseste intreaga capacitate pe parcursul existentei.
Secretul consta in ceea ce vrei tu, in ceea ce iti aduce bine, in ceea ce iti face bine, in ceea ce simti ca ti-ar aduce si maine acelasi zambet smecheresc pe buze, cu o singura conditie: sa nu ranesti pe nimeni.
Lasa de la tine si mergi mai departe.
Secretul fericirii si al impacarii cu propria persoana si cu lumea din jur nu consta in ura si nici in vreo intriga stupida, nu consta in calicie si nici in vreo poveste de dragoste ascunsa, secretul consta in adevar, in constientizare, nu in tacere.
Secretul consta in a cunoaste care iti e lungul nasului si mereu sa te compari cu tine cel sau cea care ai fost in urma cu 5 ani sau in urma cu 15 ani, secretul consta in a compara visele pe care le aveai atunci cu realitatea. Si daca acestea se confunda, atunci esti un om implinit.
Am invatat la o prima ora de geografie din clasa a Va ca atunci cand esti aproape de linia orizontului, vezi o alta si o alta. Am luat-o ca pe o metafora.
Mereu sunt alte vise de indeplinit, alte vise de visat si alte povesti de iubire de simtit.
Literatura e pentru visatori, e un univers deschis si destinat oricarei forme de intelegere.
Pana la urma cam asa e si cu textul asta.
Ia mai citeste-l o data, poate mai descoperi ceva 😉
Eu nu am obosit.
Sunt tot eu.
..hai sa vedem cum ar fi daca……hai sa incercam sa…
Acum putem sa dormim, baby?
Vreau doar sa ma odihnesc un pic sa aleg urmatoarea linie de orizont. 😉
Vorba aia, misto faci,misto gasesti. 😀
Will be continued.
Foarte frumos scris! Aproape perfect…
Nu uita ca si tacerea, e si “ea” un raspuns.
Da, acum putem sa ne odihnim…