Sunt un fan al ciorbelor, supelor, tocanitelor cu sos mult si aromat.
Astazi va prezint sub forma unei povestioare, reteta pe care-am urmat-o, pentru pregatirea unei ciorbite de cartofiori cu afumatura.
De fel, nu stau mult pe ganduri cand e vorba de treburi serioase sau mancare.
Dimineata am fost pana la un prieten de-al meu, alaturi de care am pritocit vinul si desigur ne-am pritocit si noi cu vreo 5 zile in urma. 😀
I-am dus doua pungi de soda calcinata pentru spalatul butoaielor de lemn in care se tine vinul la invechit.
Din vorba-n vorba, amintindu-ne de anii frumosi petrecuti ca si colegi de serviciu, m-a intrebat ce intentionez sa gatesc (stiindu-ma bucatarul de serviciu al casei).
Imi propusesem sa fac ceva relativ simplu, usor de digerat, dar si satios in acelasi timp.
Adica ciorba de cartofi, ca tot sunt din tara cartofului…:)
Improspatandu-mi din discutii, reteta pastrata cu sfintenie in reteaua neuronala, pornesc spre casa.
Vantul sufla usurel si-mi taia fata.
Era o zi senina si placuta de martie si iarna nu isi mai facea de cap de mult.
Odata ajuns acasa, ma pun pe trebaluit si curat 3 cepe albe, 3 morcovi, o telina cat un mar, 2 patrunjei si un kil de cartofi.
De la frigider scot un ciolan de porc frumos si afumat pe care dupa ce-l trec pe sub un jet generos de apa rece, il pun la fiert.
Sa nu stau de pomana, ca-mi sta norocu`, imi torn un pahar mare de vin.
Asta ca sa-mi mearga mana si inspiratia! 
Intr-o oala de 7 litri, pun 100 ml ulei in care calesc ceapa alba tocata marunt si legumele date pe “razatoarea mare”.
Ciolanul fierbea domol si aroma-i apetisanta se imprastia cu generozitate in bucatarie, stimulandu-mi ideile novatoare. 🙂
Soarele imi zambea cu toata dantura si isi trimitea prin termopanul intredeschis, razele-i aurii si reci semn al vesniciei sale.
Aburii ieseau cu putere din oala, indemnandu-ma sa termin treaba.
Finalizez intr-un tarziu ciorbita pe care o dreg cu un galbenus de ou si lapte, iar la urma adaug cum sunt convins ca v-ar placea sa stiti, frunze de patrunjel si tarhon .
Am stins focul de la aragaz, am lasat oala sa se odihneasca si am pus un polonic de ciorba proaspata intr-o strachina de lut ars asa de proba. Yummy! Minunata ciorba am mai facut. 🙂
Hmmm inca nu am vazut pe nimeni sa gateasca asta ca sa pot sa gust, insa pare a fi ceva gustos asa ca si eu ma voi apuca sa o gatesc sa vad cum imi iese 😀 multumesc pentru idee!
In prezentele pagini ale blogului, se gasesc mai multe asemenea “nestemate” culinare. Parerea mea este ca merita incercate! 🙂