Nu stiu cum este pe la alte case, dar aici, la palat, treaba nu se termina niciodata, sunt intr-o permanenta miscare.
Fie ca ma lupt cu vreun teanc de dosare sau cu oameni carora ma straduiesc sa le arat vreun drum, fie ca schimb o usa, ma plimb cu bicicleta sau plantez flori; intr-un final, fie ca nu am un moment in care sa spun, „da, acum stau asa pur si simplu si nu ma gandesc la nimic, pur si simplu ma plictisesc…”
Dau hartiile la o parte, arunc agenda (nu grenada!!!) intr-un colt si privesc la rotile bicicletei inca murdara de noroi, imi musc buza de jos, ma gandesc si ma razgandesc.
Viata mea e una linistita, fara politica, intr-o casa in care am desfiintat televizorul de peste cinci ani; dar intr-un oras si implicit in tara numita Romania in care m-am nascut si inca locuiesc, tara in care trebuie sa stai pe la usi cu un sarut-mana lipit timid pe buze tremurande, astfel incat drepturile constitutionale, drepturile inscrise in declaratia drepturilor omului sa fie respectate vreunui individ.
Tinand cont de faptul ca lipsesc reguli elementare de bun simt si educatia tipica fix celor 7 ani de acasa (de acum poveste) atat in relatiile intre oameni simpli, cat mai ales intre cei aflati in functii de conducere si oamenii care i-au ales sa conduca, sperantele mele intr-o eventuala schimbare sociala sunt foarte scazute; corectez: inexistente.
In minte imi tot revine povestea lui Razvan si a Vidrei, altfel nu inteleg de ce persoana X aleasa de populatia majoritara sa ocupe un scaun, in urma unui plan electoral si a increderii, a respectului existent aparent, odata ajunsa pe acel scaun se intoarce impotriva binevoitorilor care l-au asezat acolo pe aripi de stampile imbibate in tus si de ce trateaza totul subiectiv, doar din punct de vedere personal, fara sa isi respecte promisiunile.
In fine, pana la urma nimic nu ramane vesnic si nimic nu este de neinlocuit; poate tocmai aceste doua idei ma urnesc sa scriu astazi despre campania VeloParlamentari în Tandem 2.0 initiata de Alina Gorghiu duminica, 6 mai | incepand cu ora 10:30, in Parcul Herastrau, intrarea Charles de Gaulle.
Un politician va pedala alaturi de un blogger. Scopul? Sensibilizarea celor implicati in viata politica intru o eventuala schimbare a orasului, astfel incat pietoni si conducatori auto sa aiba loc in trafic alaturi de nesuferitii astia pe doua roti.
Acum, eu, carcotasa si nesuferita cum ma stii, ma uit iar stramb, imi musc iar buza aia de jos, dupa ce am gandit in prima faza aceasta asa-zisa campanie ca fiind o gluma proasta, un pleonasm social. Sa ma explic de ce.
Bine, mai nene, eu fata simpla, eu Iulia sa vin eu alaturi de altii la fel de simpli ca si mine si sa iti spun cu tot respectul tie domnule ministru, deputat care te plimbi pe bani publici in toata Europa asta si vezi atat de multe lucruri interesante, mirosi aerul curat al evolutiei de acolo din scaunul tau inalt, cum ar trebui sa stea treaba si in Bucuresti, pe piste special amenajate biciclistilor?!
Eu sa te invat pe tine legea cu cel de-al doilea an de drept umil pe care il studiez de-abia, eu care traiesc intr-un cartier normal din Bucuresti sa incerc umilindu-ma practic sa iti explic ceva ce este absolut normal repet, intr-o tara absolut civilizata. Da, e drept si corect spus, civilizata, imi cer scuze, uitasem pentru un moment ca traiesc in Romania.
In fine, ma umilesc inca o data, sunt deja obisnuita asa cum scriam mai sus sa ma umilesc cerandu-mi drepturile constitutionale si am sa particip la aceasta campanie, atat timp cat alaturi de mine va pedala domnul primar Piedone, deh in sectorul 4 locuiesc.
De ce Piedone? Pentru ca il respect, primar si politician fiind (politica aia care e o curva asa cum spune vorba aia populara), pentru ca il respect omeneste vorbind.
Si uite cum am ajuns eu sa fac politica fara sa vreau?!
Dar, deh, interesul poarta fesul. Na, vreau si eu ca orice muritor de rand benzi speciale pentru biciclisti, macar in Berceni. Bat campii, a? Visez vise de noapte si le vreau puse in practica ziua 😀
Domnule Cristian, va rog sa va aduceti bicicleta ca eu nu va dau Regina mea si sa va reparati site-ul ala pe care nu functioneaza niciun link.
P.S. Oare daca am pista speciala de mers nu ma mai alearga nici cateii de pe strada? 😀
Foarte buna alegere. Nu cred ca o sa te refuze. Nu ne plimbam noi prin sectorul 4, dar cu siguranta ii va face placere sa fie alaturi de noi.
Cat despre „invatatul” politicianului in legatura cu legea si cu Bucurestiul care ar trebui sa se civilizeze in ale biciclitului (asa cum iti spuneam si pe twitter) :-), faptul ca omul accepta sa pedaleze cu bloggerii si ca va fi fata in fata cu ei, va cantari mult in viitoarele planuri ale politicianului (este primar??? …cu atat mai bine).
Draga, Alina, noi doua discutam din pozitii diferite.
Si ca sa ma opresc la mine, sunt omul faptelor nu al vorbelor.
Facand o paralela cu aceasta arunc asa o intrebare retorica in eter: cate din promisiunile electorale au fost tinute?
Sa fim seriosi.
Aceasta asa zisa „sensibilizare” ar fi trebuit sa vina din directie inversa, mai ales in conditiile in care lumea intreaga incearca sa gaseasca modalitati ecologice de transport, de pastrare a naturii si totodata a sanatatii.
Intreaga poveste are atat coordonate morale, sociale.
Cum scriam si mai sus, nu eu, un om simplu trebuie sa deschid ochii unei personalitati publice, care din start se presupune ca este implicit mult mai cultivata sau plimbata in comparatie cu mine.
Fie si un lup inghitit de o oaie, raman la fel de carcotasa, sau rezervata in privinta schimbarilor care vor fi determinate de aceasta campanie.
Si incerc sa ma implic in ea in speranta ca poate, vor fi respectate si drepturile biciclistilor; ma implic atat timp cat participa alaturi de mine si primarul sectorului 4.
Nu de alta, dar macar am vazut ca nu este primar doar din titulatura, vorbe.
Si adaug din nou, nu am nici cea mai mica legatura cu politica, dar ma uit in jur, vad ce se intampla in toate domeniile de activitate.
Cred ca mesajul tau a ajuns cel putin la cel care se ocupa tehnic de site-ul lui Piedone, pentru ca s-a rezolvat problema cu linkurile 😛
Tot e un pas, s-a intamplat ceva bun. 🙂
Faina initiativa si tare mi-as dori ca acest eveniment sa insemne mai mult decit socializare si relaxare. Sa aiba ecou in deciziile si proiectele parlamentarilor biciclisti macar…
Cit despre pistele de biciclete problema nu e doar a celor care trebuie sa le faca, ci si a celor care trebuie sa le respecte. Acolo unde exista sunt confundate cu alei de promenada sau spatii de parcare. Degeaba avem daca nu stim sa respectam. As invita la o astfel de plimbare si soferii ce par nascuti in masina si ajunsi in simbioza cu aceasta 😀
Faina initiativa in masura in care va atrage dupa ea schimbari in bine.
Felicitari pentru initiativa
Pingback:Tu contactezi oamenii politici?
Pingback:Alina Gheorghiu te provoacă să pedalezi alături de un parlamentar