Fiecare generatie are obsesiile, pacatele si placerile sale.
Acestea tin in general de evolutia societatii, a tehnologiei, de educatie, de copilaria fiecarui individ.
Copilul cu cheia de gat nu am fost, desi nu m-am simtit niciodata stresata de prezenta bunicilor sau a parintilor mei, ba din contra echilibrul intre libertate si autoritatea familiala a fost pastrat, fara sa ma simt constransa in vreun fel.
In mintea mea vad cu varsta de acum, conceptul de cheie de gat drept cheia pentru autoeducatie si inceputul autodidacticii, a unor hobby-uri constructive, a evolutiei personale.
Dar cum spuneam insa, cum nu am fost copilul cu cheia de gat, ci doar copilul care s-a bucurat de libertate, cumva de pe margine imi dau cu parerea fals, asemeni tututor atotstiutorilor.
Altceva vreau sa scriu, sa subliniez aici.
Cei care ma cunosc stiu faptul ca nu refuz pe nimeni, ca nu am prejudecati in a judeca oamenii sau a-i cataloga in vreo categorie, chiar daca au educatie diferita sau provin din medii total straine mie, chiar daca nu au pielea alba ca a mea si nici nu stiu sa imi vorbeasca in versuri despre istoria literaturii romane.
Consider ca respectul si toleranta sunt cel care primeaza in orice relatie.
Si mai consider ca fiecare are dreptul sa faca fix ce vrea din viata sa si cu viata sa, atat timp cat nu raneste pe nimeni.
Am vazut in ultimul timp multe documentare despre consumul de droguri, de droguri grele, am adunat din surse diverse, multe informatii pentru cartea la care lucrez; din nou vorbesc de pe margine si din nou ma dau atotstiutoare, desi nu am consumat vreodata nimic, insa concluzia mea dupa toate cele vazute consta in faptul ca drogurile, odata inceput “jocul” cu ele, reprezinta o adevarata boala. Sunt convinsa ca oamenii care au consumat si au trecut de cateva ori prin detox imi pot da dreptate, stiu ca va vin in minte toate intamplarile, toata suferinta cauzata in ciuda cocktailului de medicamente primit drept tratament, chiar si episoadele alea in care nu mai constientizati ce se intampla si patul era confundat cu toaleta.
Sa te lasi de fumat, de fumatul simplu, aduce o presiune psihica si o serie de stari psihice proaste, chiar daca reusesti sa intelegi ca mecanismul fumatului e doar o iluzie creata de propria minte; nu exista vreun chin fizic si nicotina iese din organism in cateva ore. Esti curat daca reusesti sa iti invingi mintea, obsesiile.
In privinta drogurilor si a consumului acestora, dependenta si incercarea de a o lasa in urma presupune si un chin fizic, dureri dincolo de o serie de stari psihice vecine cu nebunia.
Povesti probabil ca a auzit fiecare dintre voi; poate le-am judecat impreuna, le-am pus la colt si am spus “noi nu. Niciodata!”
Sunt oameni care s-au oprit la timp din consum, astfel incat sa isi poata relua viata, astfel invat sa reuseasca sa faca si altceva si oameni care au murit, s-au spanzurat, au luat o supradoza sau s-au aruncat de pe vreun pod.
Sunt oameni care au redus consumul si daca in urma cu 7 sau 8 ani, trei bile le aduceau fericirea, acum nu mai pot duce nici macar o bila, organismul nu mai vrea, nu mai poate.
“-De unde stii cand e prea mult?
-Tocmai ca nu stii, e surpriza!”
Oricum ar fi, revin la ideea de start, ideea care guverneaza o lume intreaga, o lume a bunului simt si a respectului: fiecare face ce vrea din viata sa, atat timp cat nu raneste pe cineva.
Fiecare dintre noi ne cunoastem mai mult decat mama, mai mult decat vecinii sau cei mai buni prieteni, dezamagirile si durerile. Toti cei care consuma substante interzise au facut-o din prostie poate prima oara, din curiozitate, teribilism sau dezamagire.
Incerc sa inteleg si nu judec pe nimeni, dar exista solutii la asta ma refer.
Totodata incerc sa va spun voua care va bateti cu pumnii in piept ca sunteti drepti si curati, ca nu beti, nu fumati, nu va drogati si nu futeti (vorba proverbului) sa lasati mai usor judecatile de valoare. Un om incearca sa ajute nu sa se puna pe sine in evidenta, un adevarat om cunoaste ce inseamna toleranta si prietenia, nu pune un alt om la zid. Si daca tot e sa “vorbesc in proverbe” as mai adauga faptul ca toti avem pacate si inainte sa aruncam cu vreo piatra sa ne uitam in oglinda propriei vieti.
De ce am inceput aceste randuri cu imaginea “cheii”? Pentru ca in Romania inceputul consumului a fost pus pe seama acestei generatii, odata trecuta revolutia din ’89 si intr-o libertate gresit inteleasa, in ’95 au fost inregistrate primele cazuri de dependenta.
“Incepe cu o floare, un tip unic de floare..” in Afganistan. Ceea ce ajunge in Europa nu este este in stare buna si oricum nu sunt in masura si nici nu ma intereseaza aspectul asta.
Vreau sa spun un singur lucru insa: dincolo de curiozitate, de inocenta sau tristete, de dorinte, exista specialiasti, altii decat cei care te pot ajuta sa scapi de dependenta, aceia cu care poti sa vorbesti, sa te intelegi si sa nu recurgi vreodata la stupefiante.
Dincolo de falsa libertate pe care ti-o da orice substanta, raman durerile de spate vii in lipsa acesteia, ramane ficatul care da rateuri, transaminazele marite la analize, rinichii nu mai functioneaza corect, esti incapabil sa ai o relatie sexuala normala, mintea care sterge pasaje importante. Vorbesti ca sa uiti si simti ca sa te minti sa traiesti o clipa.
Dincolo de droguri exista viata si dincolo de clipa aia de plutire sau cum o numesti tu, exista satisfactia lucrului facut corect, bine, cu mintea limpede de tine insuti.
Dincolo de orice exista viata si iubire, fiecare e liber sa faca ce vrea.
Insa in afara de durerea ta, de durerea dependentei, toti cei care tin la tine, toti cei din jurul tau sufera si se simt incapabili sa faca ceva. Este o durere mult mai puternica in comparatie cu cea destinata unui dependent de alcool.
Sunt doar vorbe, vorbe scrise de pe margine, vorbe care aparent nu spun nimic, insa heroina, ca la ea ma refeream de fapt mai sus e funia alba care ajuta speranta sa se sinucida. Impropriu spus “ajuta”…
Nu o face si tu odata cu ea!
Foarte impresionante filmulete.
Este foarte important si copiii din ziua de azi sa stie sa ii ajute pe altii.