Dimineata a sosit lenesa, dar cu un soare stralucitor, care-si arunca razele aurii peste satul inca amortit.
Un cocos inchipuindu-si ca este Moise, care a pastorit poporul lui Israel prin pustia desertului, s-a gasit sa dea desteptarea, spulberandu-le visele peizanilor si ridicandu-i brusc din asternuturile albe, apretate si mirosind a levantica.
Pomii si vegetatia in general, nu au avut inca forta necesara sa erupa cu verdele maxim, dar privelistea inceputului de primavara, la ora cand incepe ziua, m-a emotionat.
Inspir cu nesat aerul proaspat, cu aroma de flori de mar si iarba frageda…
Traiesc clipa prin fiecare por si-i multumesc Lui Dumnezeu ca imi da sanatate sa ma bucur de lucrarea mainilor Sale.
Hranesc cei doi catei, care vazandu-ma teafar si intact, dau frenetic din coada.
Ba, Maimutila, ceva mai indraznet sare cu labele din fata pe mine si-i zaresc printre latele de un negru ca pana corbului, niste ochi cu licariri aproape umane.
Astazi o sa fac un gratarel.
Am niste vecini deosebiti care imi dau cativa busteni din care eu, sparg aschii petru foc.
Se spune ca nu iti trebuie un talent deosebit sau scoala de popi pentru a aprinde un foc, doar trebuia sa fi pupat sau sa te fi iubit cu o tiganca inainte…
Asez lemnele frumos si cu un ziar aprins, pornesc focul.
Limbile rosiatice musca flamande din aschiile uscate din cetina de brad si privesc cu mandrie, una dintre inventiile care-au revolutionat omenirea: focul.
Unii spun ca insusi Prometeu, l-ar fi adus pe pamant pentru oameni. Eu insa am alta parere. In fine!
Aduc artileria grea: discul! Este un disc greu din otel, pe care il gasim de regula in urma unui tractor muncind pe camp…
Il asez fain-frumos pe pirostrii, deasupra flacarilor, care-l inconjoara imediat asemeni bratelor unei amante posesive si hulpave dornica de iubire arzatoare. 🙂
Discul trebuie
ars inainte de utilizare si asta se face punandu-l pe foc, iar cand aproape s-a uscat grasimea care a ramas de la o sindrofie ulterioara, se atunca in interior o cana de apa.
Se lasa din nou la ars un pic si gata, se poate folosi.
Asa am procedat si eu. Dar, pana s-a ars discul am scos de la frigider fleica si am taiat fasii subtirele din ea, le-am asezat pe disc intr-o hora la care au dansat flacarile care mangaiau discul.
Sfaraiala, a inceput instantaneu .
Siroaie de untura se scurg din aranjamentul gastronomic inspre mijlocul discului, unde am pus imediat si niste cartofi taiati „pai”. 🙂
Fleicutele si cartofiorii sunt aproape gata.
Punem masa, recoltam productia de pe disc si ne delectam cu bunatati pregatite cazon, la aer curat, rumenite la foc de lemne nu flacari albastrui de aragaz… Masa a fost copioasa si am stropit bucatele cu apa minerala …
Sa va fie de bine… sper ca v-ati gandit si la mine! :))