Noaptea era neagra, atat de neagra incat lasa impresia ca sunt intr-o burta de bivol!
Inchid ochii si dupa cateva ticaituri ale orologiului cu cuart adorm. Se facea ca eram la concursul ala ciudat “Masterchef” si pregateam ceva la libera alegere. 🙂
Masa de lucru era bine dotata cu sculele necesare gatitului oricarui fel de mancare.
De la desert pana la cea mai sofisticata “ikebanna” culinara! Se aflau chiar in fata mea, oale de inox cu fund dublu profesionale, cutile Solingen si alte ustensile specifice.
Peretii intesati cu frigidere bogate cu produse ce urmau se transforma in delicatese, imi defilau prin fata ochilor…
Se spune ca un vis dureaza cateva secunde maximum, insa noi il percepem ca pe un “lung metraj” regizat de creier! Visul s-a terminat. Se facuse ziua si in timp ce imi savuram cafeaua la filtru, imi apareau in minte crampeie din vis…
Le-am pus cap-la-cap si am zis ca trebuie ca visul meu sa devina realitate.
Nu, nu va duceti cu gandul departe si sa anticipati intentia mea de a concura la Masterchef! Naaa!
La mine un secret, ramane secret si nu il divulg orice-ar fi!
Ma pregatesc temeinic si plec la cumparaturi mai bine.
Exista in orasul meu, Fagaras, o carmangerie de unde se pot cumpara produse traditionale proaspete si imi indrept pasii intr-acolo.
Mintea mea lucra frenetic un scenariu real de data asta si era pe ce sa uit ce cautam eu acolo, atat de concentrat eram! In fine, cumpar un kil de pulpa de porc fara os, trec pe le piata agro-alimentara de unde ma aprovizionez cu verdeturi si “azimut Home”.
Ma fac comod, bag carnea de porc intr-un vas cu apa si sare ca sa iasa sangele din ea, dupa care imi ascut cutitele. 
Tin sa va fac cunoscut faptul ca la randul meu, sunt fericitul posesor al unui set de cutite Solingan originale!
Cumparasem leurda, o minune de planta cu gust pregnant de usturoi si din cand in cand mai mancam cate o frunza si gustam din vinul alb productie proprie. 🙂
Ma gandeam sa fac un bait cu ingrediente specifice retetei pe care voiam sa o prepar, dar asta cerea inca o zi.
Da, o zi pentru ca atat trebuie sa stea carnea la macerat pentru ca sa fie bine patrunsa de aromele verdeturilor si de vin.
Hotarasc totusi sa fac baitul si sa mai intarzii.
Prepar un bait cu leurda, sare, vin alb, piper, rozmarin, cimbru si…si cam atat ca nu dau tot din casa ! 😀
Pulpa de porc avea marea onoare sa se scalde pret de 24 ore intr-o “baie” aromata, asemeni faraonilor din antichitate. 
A doua zi am scos pulpa de la frigider si de pe masa pe care statea, un miros mmmm mi-a inundat umila bucatarie, iar in gand am rostit o ruga de multumire! 😀
Pornisem focul in cuptor si imi spalasem oala yena cu o seara inainte.
Precizez faptul ca am pus carnea cu tot cu baitul in care a stat, la cuptor.
Din cand in cand, ma mai uitam sa vad stadiul lucrarii mele, ocazie cu care luam cu lingura sos din oala si umezeam friptura care incepuse sa prinda culoare. Faceam acest lucru din 30 in 30 minute, pentru ca sa nu se usuce carnea prea tare.
Intre timp, pun la fiert niste legume pentru garnitura; de cartofi, ma cam saturasem si ma dureau picioarele. 😀
Munca nu a fost grea si dupa 2 ore aveam carnea si legumele fierte gata.
Tremuram de nerabdare sa asez totul pe un platou mare, sa-i dau apoi fripturii un aspect cat mai apetisant si sa invit trupa la masa. Lucrarea a fost notata cu calificativul “zuper” si mi s-a cerut “bis”…
Imaginati-va aroma carnii care a stat in vinu` ala alb pliiiiiin cu mirodenii.
Incercati si faceti un exercitiu de imaginatie privitor la acelasi vin alb si rece, cu care ne-am astamparat setea de dupa friptana… Uhhh Bun-bun!
Hai sa va povestesc si eu ceva boacane de incepator!
Prima mea ciorba a fost o minune, ca am pus si carnea si zarzavatul si fideaua..adica tot odata la fiert.
Pana s-a fiert carnea restul era un fel de ciulama.
A doua ciorba a fost si mai buna, ca sotul meu n-a mai mancat acasa ciorba doua luni.
Am facut totul ca la carte, doar ca am gustat borsul acru inainte de a-l pune in ciorba.
Dupa ce am pus in ciorba din ce gustam mi se parea ca e dulce si am pus toata sticla pana la urma. Cand a venit acasa, eu “proaspata gospodina”, mandra nevoie mare de rolul de sotie pusesem masa cu servetele, tacamuri, pahare.
Ce mai ..ca la restaurant la Ritz. Sotul meu a gustat si de rusine a mai luat doua linguri apoi a spus ca nu-i mai trebuie. Eu n-am mai mancat cu el ca eram oricum satula de la gustat. A doua zi a spus ca nu mananca ciorba ca nu prea ii este foame. Asa vreo doua zile pana am descoperit misterul gustand si si sincer.
Mi s-a facut parul maciuca in cap. A mai fost o boacana a fost cu un piept de rata pe care l-am pus la fiert intr-un litru de apa si intr-o craticioara mica. Am dat foc la aragaz si m-am dus la televizor ca abia descoperisem telenovelele (prin 1997). Pe la ora 21, adica dupa vreo doua ore, simt si eu miros de ars si eram super mirata “cine face mancare la ora asta?”.C and, intr-un final, mi-am adus aminte ca eu sunt aceea.
Cand am iesit pe hol nu mai stiam unde e bucataria de fum! Era arsa si carnea si oala. La propriu ca deja, biata oala, era rosie si cu gaurele. Nu va mai spun cum aratau peretii de la grasimea de rata arsa. A fost nevoie sa dau cu var! Oricum imi aduc aminte de primele “mancaruri” cu drag !