Imi place sa mananc, sunt o pofticioasa prin definitie.
Nu fac mofturi in nicio privinta si nu am vreo intoleranta alimentara, cel putin nu una pe care sa o cunosc, nu am reusit sa fac testul York.
In urma cu vreo trei ani am avut insa o criza foarte urata de bila si de atunci mi-am revizuit “comportamentul” alimentar, nu mai mananc multe lucruri care imi placeau.
Incerc sa consum alimente a caror provenienta o cunosc si cred in puterea de vindecare a legumelor.
Sunt indragostita de mirosul verdelui crud si al pamantului reavan.
In copilarie imi placea sa stau in gradina, langa bunicii mei.
Imi amintesc zambind de fiecare data cand se intampla sa consum castraveti, de vrejurile care se inaltau pe araci, bogate din gradina care cresteau vazand cu ochii.
Ma fascinau castravetii mici cat degetul si ii rupeam sa ii mananc cu sare.
Ramaneau in urma lor altii, iar a doua zi erau deja mari.
Bunica mi-a spus ca au foarte multa apa in compozitie.
Am gasit cateva fotografii facute in bucatarie in toamna trecuta, cand pregateam zacusca si cateva tipuri de conserve pentru iarna.
parca simt mirosul de ardei copt.mmmmmmm!zacuscaaaaaaa.BRAVO!