Ma hotarasc cu mari eforturi sa sting lumina, sa inchid cartea, incerc sa dorm, sunt in panica. La 7 trebuie sa fiu in picioare, iar dimineata nu este chiar momentul meu preferat din zi.

Imi fac planuri: cum timpul va sta in loc pana in momentul cand am sa ma dau jos din pat normal, nu prin tarare, stiu cum imi voi petrece si seara de maine, am geanta pregatita, aud vantul de afara, simt parfumul florilor de la fereastra, caut in gand biletul de avion pus in agenda, imi e dor de Micky, un dor nebun….

Ratacesc pe plaja aia si nisipul imi mangaie talpile, sterge soneria ceasului si aud povestea ultimelor zile in valurile turbate, povestea zilelor in care doar cartile alea postale cu flori ti-au compensat lipsa, aud scartaitul leaganului.

Pare linistea care prevede furtuna, in blocul in care locuiesc nu e timp sa ma plictisesc.

Ganduri si dorinte se implinesc, iar biletul ala de avion, parca aud sunetul unui sms, intind mana, pipai covorul cu degetele, gasesc telefonul. Dar acolo nu e niciun mesaj nou; pierd mana, pierd gandul, aud iar vantul si ma las leganata de el….

Intai e vecina de sus care vorbeste la telefon la ore imposibile; mai e o alta care danseaza si canta pe scari de fiecare data cand primeste pensia pana cand o ineaca in vin, la scara 2 o doamna tipa pe geam, Vasile are peretele de la bucatarie comun cu al dormitorului meu, gateste la ore imposibile si cred ca arunca la vreo tinta imaginara cu oalele pe care le are, Mihai o cearta pe fisa ca e „bagaboanta”, mai e nea Gigi care cere tigari si un leu de fiecare data cand ma intalneste, George care vorbeste in limbi straine pas-pas-pas din blocul vecin, Catalin de la 5 care are un fetish pentru bormasina, Nelu care da petrecere cand nu e nevasta acasa, ca de ea se teme, de vecini nu; mai e Irina care da cu sprey de gandaci pe frunzele din parc si dna de la 4 care isi construieste propria cazemata in asteptarea sfarsitului lumii din decembrie, Costin caruia nu ii plac pernele si la fiecare cateva zile mai proiecteaza una in vreun copac din apropiere; sunt copiii din parc si doamnele stilate, mari consumatoare de seminte, sunt cei care isi plimba cainii. Pe astia din urma nu prea ii vad, sunt sigura ca fac activitatea asta dimineata, ca eu dorm pana tarziu de obiceu, am insa noroc de fiecare data dupa ce calc pe urmele cainilor….

Parfumul pielii tale, valurile si linistea de afara.
Cred ca se apropie o alta corabie, ii aud zbuciumul, calatorii tipa speriati, marea devine rece si covorul imi zgarie mana. Incerc sa gasesc o raza de soare in nebunie, incantata ca in seara asta e liniste, biletul de avion si-a consumat un drum deja, am ajuns. Deja nu imi mai este dor, vad negrul parului tau si rasaritul sclipindu-ti in ochi.

Corabia aia…..

Corabia aia e una cu muzica, de fapt am dat patura la o parte si imi este frig, liniste nu mai e, ma dau jos din pat, banca aia e goala si nicio carte postala nu acopera golul ei in acest moment, se aud pasi, calatorii coboara de pe corabia cu boxe si in ameteala orei 4 imi rasuna niste vorbe despre amintiri, despre vara. O sticla cade pe asfalt. E goala, simt, nimeni nu plange.
-Hai sa dansam!

In parcare e petrecere.

Mi-e clar ca nu am sa ma trezesc la 7, mi-e clar ca nisipul ala mai are de dormit in asteptarea talpilor mele, inchid ochii doar ca sa ma pierd in ai tai. Controlez ceasul, e tot 4, e sambata si nu e joi.
Am fost absenta si saptamana asta.

Absenta.

Comments

Etichetat pe:                    

2 comentarii la „Absenta.

  • 19/06/2012 la 4:29 AM
    Legătură permanentă

    …iar indragostita? Tu chiar reusesti in fiecare vara??? Da-ne si noua secretul…
    Cred ca azi o sa fie racoare, sau canicula? Cine mai stie,oare…???

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copy Protected by Tech Tips's CopyProtect Wordpress Blogs.