Ma intreba cineva zilele trecute cu ce ocazie am venit la Sighisoara.
Si i-am raspuns fix ce am simtit: Sighisoara in sine este un eveniment, o ocazie de a iesi din rutina; stii exita un moment de care am nevoie la o perioada, poate sa fie vorba de o luna, un an sau o secunda. 
Cand timpul imi permite, vin in Sighisoara si il gasesc ratacit, inghetat, pe banca aia a indragostitilor din spatele careia nu stii niciodata de fapt cine poate sa apara.
Sighisoara in sine creeaza motivul, dorul si nebunia imprevizibilului.
Stau uneori si ma gandesc la faptul ca putini ar rezista fara sa faca vreo incurcatura, la ritmul nebun in care imi duc viata, la rapiditatea in care trec de la un lucru la altul, la oameni, la evenimente, la ganduri sau sentimente.
La Sighisoara e frumos, e soare, compania relaxanta, incerc sa impart orele si pentru vacanta si plimbare, dar si pentru lucrurile care ard acasa, odata cu telefoanele incinse.
De fiecare data cand ajung in oras, descopar oameni si locuri noi, fiecare pas imi ofera o noua surpriza, iar surprizele sunt frumoase; insasi definitia cuvantului spune asta. Din punctul meu de vedere „surpriza neplacuta” este din start un pleonasm.
Sighisoara este orasul cu turnuri, ferestre cu flori, pisici si …pisici cu doua picioare.
Dupa ce am „rumegat” o noapte, am hotarat sa imi cumpar o casa in zona.
In vorbele batranilor aud ecoul iubirii bunicilor mei care nu mai sunt pe pamant, prin lucrarile artistilor dezleg taine in fata carora imi plecam tematoare crestetul, in asfintitul soarelui adun toate visele.
Va veni o zi…
Citindu-te acum realizez cat de mult inseamna sa te simti intr-un anumit loc „acasa”. Acea casa care sa-ti dea linistea necesara si sentimentul implinirii. Locul in care sa simti ca totul este perfect si ca nimic nu poate fi mai frumos, mai odihnitor, relaxant si, de ce nu?, „inspirational”. Locul unde visul devine realitate si realul intrece imaginarul.
Mă bucur că-ți place orașul meu (‘meu’ a se înțelege ‘în care trăiesc’), la fel de uimit eram și eu când, în urmă cu 13+ ani, veneam în vizită la bunici, înainte să mă mut aici din Petroșani. Era uimitor iar atmosfera de la festivalul Medieval respectiv cel Etnic era absolut demențială.
M-am mutat aici, timpul a trecut am început să mă obișnuiesc și nu doar orașul îmi pare anost ci am ajuns să cunosc toate problemele de natură politică sau nu, legate de oraș. Nu vreau să-ți stric tabloul pe care l-ai ‘pictat’ mai sus însă fiecare oraș are problemele sale, să fii turist e superb însă atunci când ajungi să te stabilești în orașul respectiv vei ajunge, inevitabil, să cunoști și părțile mai puțin bune a acestuia.
Pingback:Te cred pe cuvant! | iYli