Din dragoste pentru bunici.

Scriam in urma cu ceva vreme despre sentimente, despre faptul ca tot ce se intampla pe lumea asta se invarte in jurul acestora.
De la ura, la iubire, apartenenta sau avere, sentimentele umane sunt impartite si alunecoase.

Am mai amintit de cartea Supa de pui pentru suflet, e vorba de prima editie, tiparita inainte de vara lui 2000.
Am citit-o de cateva ori. Era acolo o poveste despre un batran care mergea cu un autobuz vechi, pe un drum de tara, iar in mainile tremurande tinea un buchet minunat cu flori.

In fata sa statea o tanara care nu isi putea lua ochii de la buchetul cu flori.
Cand batranul a realizat acest lucru, i l-a intins. Fata a spus ca nu le vrea, ca se uita doar, pentru ca erau atat de frumoase.

Atunci a aflat cum omul le-a ales pentru sotia sa, care iubea florile, era indragostita de parfumul acestora. Dar ea murise si pe drumul acela de tara, intr-un autobuz vechi care il ducea catre cimitir, batranul incerca sa ii aduca un omagiu, sa ii arate ca inca o iubeste, la o lume distanta, ca se gandeste inca la viata petrecuta impreuna, ca ii multumeste ca i-a fost alaturi.

Pana la urma, fata a acceptat florile, iar chipul sau s-a luminat.

-Ia-le tu. Se vor usca oricum pe un mormant trist si pustiu. Cu siguranta sotia mea se bucura mai mult ca ti le-am dat tie, decat sa le las singure, acolo, in bataia vantului.
Lumina din ochii tai, e lumina din ochii ei si retraiesc acum bucuria pe care o traia de fiecare data cand ii ofeream cu dragoste flori.

Mi-am amintit povestea sambata trecuta, cand in tramvaiul 1, am vazut un batran cu un buchetel de flori in mana. In cealalta mana tinea un baston, iar privirile in care jucau sentimente diverse, de la atentie, tristete, priviri incarcate de speranta si teama, urmareau statiile ca nu cumva sa o scape pe cea de destinatie.
Nu stiu unde mergea, pot doar sa imi inchipui.

Pot doar sa imi imaginez ca undeva, pe lumea asta mai exista iubire si respect, iar oamenii le ofera si le primesc in aceeasi masura.

Batranetea e urata si dureroasa. Batranul din tramvai mi l-a adus in minte pe bunicul meu, am revazut cat de singur, de trist si de dezorientat a fost dupa ce bunica a plecat. Imi amintesc de faptul ca mergea la cimitir cautand un raspuns, cautand un semn, o apropare, cautand sa o aduca inapoi.
Se intorcea insa resemnat, urmand ca data viitoare sa o ia de la capat.

Batranetea e urata si grea si dincolo de orice poveste, toti batranii pe care ii vad pe strada imi amintesc de bunicii mei, ii regasesc in vreun zambet sau in mainile crispate sub riduri, aspre, cu par alb si teama.

Nu vreau sa ma gandesc la faptul ca intr-o zi am sa fiu batrana, e mult prea departe acum si vreau sa ramana mereu asa. Insa, am un singur lucru de adaugat, daca mai aveti bunici, mergeti sa ii vedeti, plimbati-va impreuna, mancati impreuna, pur si simplu pierdeti vremea impreuna. Intr-o zi, or sa va lipseasca, iar in ziua aia va fi prea tarziu sa le spuneti cat de mult ii iubiti, pentru ca in schimbul declaratiei, va raspunde doar o poza crispata pe un stalp in cimitir, nu imbratisarea calda de care va puteti bucura acum, cata vreme sunt inca in viata.

Sper ca batranul din tramvai sa fie fericit, demnitatea pe care o purta alaturi de buchetul acela cu flori albastre, m-a impresionat.
Eu nu stiu cum voi fi.

Citeste si:
14 Octombrie 2005
12 Octombrie
Carciumareasa la Hanul bunicilor
Poveste cu bunici si pisici
Pentru toate care au fost

Comments